Rodion Cămătaru

"N-are fire de par cite goluri am dat eu!" (7 februarie 2002)
Rodion Cămătaru l-a contrat dur pe Florin Marin, după ce acesta a pus sub semnul întrebării calitătile fostului golgeter al oltenilor
Într-un interviu acordat ieri ProSport, Florin Marin îl acuza pe Rodion Cămătaru că a cîstigat destui bani cîtă vreme a fost presedintele Universitătii si că a jucat ani buni la Dinamo în tricou alb-rosu, "culori care văd că acum îi provoacă repulsie". Actualul manager general al oltenilor a mai spus despre Cămătaru că "poate a uitat cum a luat 'Gheata de Aur', de-au ajuns s-o desfiinteze ăia, c-o luau doar românii".
Fostul golgeter al "Craiovei Maxima" n-a rămas dator: "Pe mine efectiv nu mă mai interesează ce se întîmplă acum la Universitatea. E afacerea lor, să fie sănătosi. În privinta banilor cîstigati de mine ca presedinte, să stea linistiti. În primul an n-am luat nimic, iar în al doilea, o sumă modică. Oricum, mult mai putin decît ia Florin Marin acum. Ca să nu mai spun că, de multe ori, am adus si bani de acasă pentru club", a mărturisit "Cami". "Cît despre calitătile mele de fotbalist, Florin Marin e ultimul care poate să mă judece. N-am auzit nici de fotbalistul, nici de antrenorul Florin Marin. Ba parcă a fost pe banca Universitătii la meciurile cu descultii de la Pobeda Prilep si Cimentul Fieni! N-a demonstrat niciodată nimic. Diferenta dintre noi e ca de la cer la pămînt. Florin Marin n-are fire de păr pe cap cîte goluri am dat eu! Se leagă de 'Gheata de Aur', dar uită că am înscris 22 de goluri la nationala, unde el nici n-a călcat", a adăugat Cămătaru.
Pentru reprezentativa României, Rodion Cămătaru a evoluat în 75 de meciuri si a marcat 22 de goluri, în vreme ce în Divizia A a jucat de 378 de ori, avînd 198 de reusite. Florin Marin n-are nici o selectie în "natională", iar în primul esalon are 281 de prezente si 3 goluri.
("ProSport")

Amintirile lui Cămătaru (14 ianuarie 2001)

Întrebat dacă regretă ceva din cariera sa de fotbalist, fosta glorie a Craiovei Maxima a spus : "Îmi pare rău că n-am jucat măcar cîteva minute la Campionatul Mondial din Italia. Au fost alte interese la mijloc, trebuiau vînduti jucătorii tineri, nu Rodion Cămătaru".
În dreptul lui Rodion Cămătaru, statistica oficială a fotbalului românesc retine 198 de goluri marcate în prima divizie. Pe primul loc e Dudu Georgescu, cu 252 de goluri. "Diferenta este că Dudu a jucat în tară pînă s-a retras. Eu am plecat în '89 în Belgia si am mai jucat după aceea încă 4 ani. Dacă rămîneam în tară, probabil că l-as fi depăsit", afirmă fostul vîrf de atac al Craiovei Maxima, echipă pe care a părăsit-o în 1986 pentru un transfer la Dinamo.
Astăzi, Cămătaru e un prosper om de afaceri avînd, pe lîngă o firmă de impresariat, un restaurant chinezesc cu minihotel, un magazin cu echipament sportiv "Errea" si un lant de mini-marketuri împrăstiate prin toată Craiova.
Cînd fotoreporterul ProSport a dat să-l fotografieze în fata restaurantului "Dragonul de Aur", care-i apartine, omul care a cucerit Gheata de Aur în 1987 cu echipa din Stefan cel Mare a refuzat elegant, motivînd că "în fata cîrciumilor să se pozeze altii. Afacerea mea cea mare a fost fotbalul. Asta chiar dacă eu si ceilalti jucători din echipa de aur a Craiovei n-am stat niciodată pe un sac de bani." Discutia curge, inevitabil, către marea echipă a anilor '80. Cami e de părere că "acele succese au fost posibile, fiindcă jucam în aceeasi formulă de vreo 5 ani. Nimic n-a apărut peste noapte. E drept, a fost o generatie de exceptie, dar la care s-a si slefuit mult. Începînd cu nea Titi Tească, omul care la antrenamente ne lega săculeti de nisip la brîu, asa cam ca niste cartusiere de mitralieră, sau care se cocota cu macaraua la geamurile apartamentelor să vadă dacă sîntem acasă si pînă la Valentin Stănescu, cel sub conducerea căruia am cîstigat primul titlu de campioni si am reusit marea victorie de la Leeds".
Cum îsi explică declinul marii echipe - Universitatea Craiova a fost prima echipă românească ajunsă pînă în pragul unei finale de cupă europeană. "Benfica ne-a eliminat si, pe cuvîntul meu, a fost adversarul cel mai accesibil. Si Fiorentina, si Bordeaux, si Kaiserslautern erau mult mai puternice. În plus, veneam după 0-0 la Lisabona. Dar meciul retur de la Craiova s-a disputat în conditii cu totul si cu totul speciale. Cu 4 zile înainte, 9 dintre noi fuseserăm convocati la echipa natională pentru meciul cu Italia din preliminariile Euro '84.
Cinci am fost titulari, pe parcurs a intrat si Cîrtu. În zilele care au urmat au iesit la iveală toate neajunsurile care roiseră pe lîngă echipă toti acesti ani. Neajunsuri sau, mai exact, faptul că am fost sprijiniti prea putin.
Aveam un autobuz ca vai de el si, pe drum, venind de la Bucuresti spre Craiova, a făcut pană. Am stat vreo 4 ore în drum. În loc să fi rămas în Capitală, la un hotel, s-a luat decizia să plecăm la Craiova. Apoi, în loc să fi intrat în cantonament imediat ce am ajuns, ni s-a dat liber pînă luni, ceea ce a însemnat o usoară deconectare. Apoi, cantonamentul nu s-a făcut într-un loc linistit, eventual în afara orasului, ci la "Parc", hotel situat în centrul Craiovei, unde a fost o nebunie generală. Rude, profesorii si colegii de la facultate, simpli suporteri veneau ba să ceară bilete, ba autografe, ba să ne trimită încurajări. Apoi meciul acela blestemat, cu ratarea mea la 1-0 pentru noi, cu bara lui Crisan... Totul a mers numai în rău. Încet, încet, în anii următori a venit căderea, pe urmă echipa a început să se destrame. Nu vreau să acuz pe nimeni, chiar dacă au trecut atîtia ani, dar o mare greseală a fost că nu s-a pregătit din timp reconstructia. În acei ani nu s-a urmărit aducerea cîtorva tineri de valoare, care să preia stafeta. Mai în glumă, mai în serios, nea Cornel Stroe zicea că fotbalistii care vor să vină la Craiova trebuie să dea ei bani clubului ca să fie primiti", îsi aminteste Cămătaru.
Plecarea lui Cami de la Craiova la Dinamo a fost multi ani învăluită în mister. "Cei din Stefan cel Mare mi-au promis că mă vor ajuta să plec în străinătate. Asta m-a făcut să părăsesc Universitatea".
În 1986, Rodion Cămătaru a părăsit Craiova pentru Dinamo. În jurul plecării sale s-au tesut multe legende. "Am auzit si eu că taică-meu, care în realitate era sef pe la Cooperatie, ar fi fost primar în Strehaia, ar fi făcut nu stiu ce afaceri, iar Dinamo m-a santajat să merg la ei. Nu e adevărat. În realitate, cei din Craiova, mă refer la oamenii Partidului, au refuzat în repetate rînduri să-mi dea si mie o casă. Pentru tot ce făcusem eu acolo, meritam acest lucru. Dinamo trăgea de mult timp de mine si, în conjunctura de atunci, am spus. Mi-au acceptat toate conditiile. Cred că Dinamo ar fi fost în stare să-mi dea si o casă în Primăverii dacă as fi cerut. Dar nu pentru conditiile materiale am făcut eu pasul către Stefan cel Mare, ci pentru că ei mi-au promis că după 3 ani jucati acolo mă vor ajuta să plec, legal, la un club din străinătate. În 1983, cînd am jucat la Kaiserslautern, emisari de-ai lor mi-au propus să fug din România si să rămîn la ei. După meci, la hotel, un tip trimis de club mi-a oferit o geantă plină cu 500.000 de dolari. Pentru acele vremuri si pentru un fotbalist care juca pe lei în România, era o sumă colosală. Dar mi-a fost frică. Nu pentru mine, ci pentru răul care li s-ar fi putut întîmpla alor mei. Apoi Benfica a umblat mult timp după mine. Ei ajunseseră cu discutiile pînă la nivel de ministri de externe, dar Ceausescu n-a vrut să-mi dea drumul. Toate astea, de fapt gîndul de a juca într-o bună zi în străinătate, m-au făcut să plec la Dinamo".
Gheata de Aur obtinută în 1987 cu formatia din Stefan cel Mare a stîrnit multe controverse. Cămătaru explică: "Eu am dat 44 de goluri, iar austriacul Toni Polster 39. Să stiti că eu nu m-am rugat de nimeni să mă lase să dau gol. Recunosc, poate a fost sarcină de partid, poate dorinta lui Dinamo să cîstige o nouă , zic poate... Oricum, spre finalul campionatelor si eu si Polster eram la bătaie mare, care pe care. Pot eu să stiu în ce conditii a jucat si el? A si refuzat să vină la festivitate, dar acolo, la Monte-Carlo, nimeni nu mi-a reprosat nimic".
În iunie 1993, la meciul de retragere, Cămătaru a primit din partea sponsorilor lui Heerenveen un autocar si cadouri care abia au încăput într-un camion de două tone.
La 31 de ani, în 1989, Cami a plecat în străinătate. "E o poveste interesantă si asta. De fapt, eu semnasem pentru spaniolii de la Logrones. Dar impresarul, un spaniol, în loc să trimită contractul la Dinamo, l-a trimis la Federatie, de fapt la CNEFS, cum era pe atunci. E, la acea vreme, dacă plecai afară, ce cîstigai peste 1.000 de dolari pe lună, dădeai la stat. Salariul meu la Logrones era 200.000 de dolari pe an. Adică vreo 20.000 pe lună. Dezvăluindu-se suma, contractul a căzut. Asa am plecat la Charleroi pe 150.000 de dolari, declarînd la CNEFS doar 1.500 pe lună.
Înainte de Charleroi, am avut ofertă bună de la Fenerbahce, turcii tocmai începeau să bage bani în fotbal. Dar oferta a venit în '87, cînd mai aveam de stat 2 ani în Stefan cel Mare. Revenind la Cherleroi, nu m-am simtit extraordinar acolo, asa că, în '91 am plecat la Heerenveen."
Rege la Heerenveen "M-au primit si m-au tratat ca pe un rege. Am trăit acolo o retrogradare si o promovare în prima ligă. La meciul de baraj pentru promovare, au pus la centrul terenului un banner imens. Sîmbătă era meciul meu de retragere. Am cîstigat barajul, iar la meciul meu de adio a fost nebunie. Stadionul s-a numit în acea zi "Camataru", a venit lume multă, primarul a tinut o cuvîntare, mi-au dat titlul de cetăsean de onoare, iar în fiecare an si eu si sotia mea primim viză de Olanda pe tot anul. Am semnat autografe vreo două ore si toti sponsorii echipei mi-au făcut cadouri. Între care si un autocar. M-am întors în tară cu un camion de două tone plin de cadouri. Repet, Heerenveen m-a tratat ca pe un rege".
Acum un an si jumătate, Cămătaru a înfiintat firma de impresariat sportiv "Soccer Consulting", în care îl are ca partener pe Marcel Popescu, fostul presedinte al Universitătii. "Am trăit din fotbal si am rămas în fotbal. Îmi place munca de impresariat si veti vedea că firma mea se va dezvolta în viitor. M-a întristat că persoane din Craiova au afirmat de multe ori că "în barul lui Cămătaru se coace opozitia fată de Universitatea". Or noi ce făceam? Ne uitam la meciuri si comentam... Doar nu era să-i lăudăm pe cei care au dus Craiova la retrogradare? Eu am fost si presedinte la club si stiu cum e. Acum vreau să fac impresariat si nu mă interesează scaunul unuia sau al altuia. Ca impresar sînt independent, nu stau la mîna nimănui. Am firme, am cîstigat bani destui. Dacă ar fi să o iau de la capăt si, cine stie cum, n-as putea să fiu tot fotbalist, as vrea să fi fost impresarul Craiovei Maxima. Cu jucătorii de atunci si conditiile de azi, cred că eram procuratorul cel mai influent din lume... Dar acea generatie a fost unică".
("ProSport")