Zoltan Crisan

"Craiova Maxima" si-a pierdut primul dintre fii (15 octombrie 2003)
Zoli Crisan s-a ridicat la cer

Dupa sase ani de indelungata suferinta, fosta extrema a semifinalistei Cupei UEFA din 1983 a decedat ieri la Spitalul Judetean din Banie
Internat din primavara la Spitalul Judetean din Craiova, fostul international Zoltan Crisan a incetat ieri din viata, dupa sase ani de suferinta cauzata de o forma grava de TBC. Extrema oltenilor din anii '70-'80 a fost pentru prima oara diagnosticata cu probleme la plamani la inceputul lui 1997, fiind internat la sanatoriul de la Leamna la insistentele fostilor sai colegi. Din pacate, Zoli Crisan nu s-a putut adapta la rigoarea pe care ar fi presupus-o regimul medical adecvat, intrerupandu-si adeseori tratamentul. Ajuns intr-o situatie precara din punct de vedere material, fostul international a fost angajat in vara lui '98 la Universitatea dupa dorinta expresa a lui Ilie Balaci, fiind numit antrenor secund al echipei de tineret-rezerve. Mai mult decat atat, cel mai bun prieten al sau din perioada "Craiovei Maxima" l-a sustinut financiar din primul moment, dar lucrurile nu s-au indreptat prea mult, Crisan avand in continuare un stil de viata departe de ceea ce ar fi presupus sacrificiile unei vindecari totale. In urma unor analize efectuate in vara anului trecut, lui Zoli i s-a prescris reinternarea imediata in sanatoriu, fiindu-i recomandata o operatie de extirpare a unui plaman. Desi a constientizat starea in care se afla, fosta mare glorie a oltenilor nu a mai ajuns la "cutit", in principal din cauza lipsei banilor de care ar fi avut nevoie pentru efectuarea respectivei interventii chirurgicale. In acest sens, mai multe publicatii din Craiova au initiat o campanie publica de adunare a fondurilor, in vreme ce Primaria Craiova i-a pus la dispozitie o garsoniera intr-un bloc nou. In acest timp, boala a continuat sa i se agraveze, fostul international fiind diagnosticat in urma cu cinci luni cu o grava insuficienta respiratorie. In toata aceasta perioada, lui Zoli i s-a permis insa sa iasa din spital, acesta asistand mai mereu la partidele de pe teren propriu ale Universitatii, ultimul meci vazut din tribunele stadionului "Ion Oblemenco" fiind cel cu FCM Brasov (2-2), din 13 septembrie. "Nu pot sa cred. Cuvintele nu pot descrie ceea ce simt acum. Zoli a fost cel mai apropiat prieten al meu, iar acum nu se mai afla printre noi. Chiar daca stiam in ce situatie se gaseste, am sperat mereu ca se va insanatosi. S-a dus si el dupa Strambeanu, Oblemenco, Petrica Deselnicu si nea Tica Otet", s-a aratat ieri extrem de marcat Ilie Balaci.

(Dragos Stoica - "Ziua")

Zoli Crisan nu mai are bani de medicamente!!! (19 iunie 2003)

Pe Zoli Crisan l-am reintilnit la meciul Romania - Bosnia, destul de ravasit. In dimineata meciului avusese un accident, el fiind intr-un taximetru. Atunci a spus: „Aveam dureri de cap si de genunchi din cauza accidentului de masina si de aceea paream si obosit. Eram cu capul in nori!“
Crisan se afla ieri in oras si a spus: „Acum sint prin apropierea clubului, am cautat pe cineva de la club si l-am intilnit prin oras. «Locuinta» mea actuala e spitalul, dar mai ies din cind in cind, am si eu destule probleme. Cum ma simt? Bine, dar tratamentul este de durata. Mai stau aproximativ doua luni in spital, apoi voi continua tratamentul acasa.“ Chestionat asupra problemelor cu care se confrunta (bani pentru medicamente etc.), Zoli Crisan a spus doar atit: „Cei de la Asociatia Fotbalistilor Romani, care au declarat in aprilie anul acesta ca voi fi ajutat lunar, timp de un an, cu vreo doua milioane de lei, n-au reusit pina acum sa-si onoreze promisiunea. Clubul Universitatea? Da, patronul Dinel Staicu mi-a alocat bani pentru medicamente, dar se pare ca si acestia s-au terminat. Acum nici de la club nu mai primesc nimic. Daca am ramas iarasi singur cu aceasta problema? Eh, parca numai in problema asta sint singur!“
Dumitru Visan, secretarul general al AFR, a declarat ieri: „Nu l-am uitat pe Zoli, ce vorba-i asta? N-am stiut pur si simplu unde sai trimitem banii: la spital, acasa la Baia Mare, la adresa fostei sotii din Craiova sau la clubul Universitatea? Voi lua legatura de urgenta cu el si totul se va rezolva. Banii promisi sint la AFR, nici o problema“.

Craiova Maxima? Un vis care nu se va sfârsi niciodată"
(20 aprilie 2003, la 20 de ani de la meciul retur cu Benfica)

- Cum se simte Zoltan Crisan după memorabila seară de duminică?
- Crisan: Stau în spital, privesc tavanul si nu-l văd alb. Văd un stadion plin si aud cum se scandează numele Stiintei. Îmi pare enorm de rău că nu am putut nici să dau lovitura de început a meciului aniversar împotriva Rapidului. 
- De ce nu ati participat la spectacolul organizat de AFPR?
- Nu m-am simtit deloc bine si, în primul rând, pentru că am fost foarte emotionat. Niciodată nu am avut emotii atât de mari. Nici măcar când am debutat în echipa natională sau în campania "de aur" a Universitătii nu m-am simtit asa. L-am trimis pe fiul meu să ia diploma de cetătean de onoare al Craiovei. Pe această cale tin să le multumesc tuturor oltenilor care au crezut în noi si în echipa Maxima.
- Credeti că va mai exista vreodată Craiova Maxima?
- Nu... Niciodată. Pentru mine această echipă este un vis care nu se va sfârsi niciodată. Duminică, în tribună, am retrăit meciul de acum 20 de ani. Păcat că nu s-a reusit aducerea celor de la Benfica. Si Rapidul a fost o echipă bunicică, dar nu se putea compara cu Universitatea. În ziua de astăzi, pentru a construi o echipă performantă ai nevoie de foarte multi bani si de oameni care trăiesc fotbalul.
- După 20 de ani, cum vi s-a părut că s-au descurcat fostii colegi pe terenul de fotbal, din nou în calitate de jucători?
- Păi, unii dintre ei au jucat mai bine decât o făceau în tinerete (n.r. - râde). A fost doar o glumă. Vârsta îsi spune cuvântul, dar pot paria că Silvică Lung este peste multi portari din Divizia A si ar face fată si acum.
- Revenind la fotbalul românesc din ziua de astăzi, credeti că se află în criză?
- Sunt dezamăgit de calitatea fotbalului din tara noastră. Mă asteptam ca după Revolutie să iesim cumva în evidentă. Nu a făcut-o decât echipa natională, a cărei generatie merită toate laudele. Nu are nimeni dreptul să-i acuze pentru ceea ce au făcut. Divizia A este la pământ. Păcat de tinerele talente. Toti se gândesc la sumele substantiale pe care le-ar putea câstiga din străinătate. Este trist, dar în aceste conditii nu se poate face nimic, deocamdată.
- Despre Universitatea Craiova de astăzi ce părere aveti?
- Echipa aceasta va rămâne izvorul nepretuit al fotbalului românesc. Este ca un loc sfânt, din care răsar bijuterii. Păcat de egalul de sâmbătă înregistrat în fata unei echipe deja retrogradate. Am fost la meci si îmi venea să intru eu în teren, ca să ajut Universitatea. Sunt multi fotbalisti pentru care Divizia A este încă un baraj peste care nu pot trece atât de usor.
- Se poate pune problema retrogradării?
- Parcă am spus că Universitatea este un izvor nepretuit care nu seacă niciodată. Nici nu pot să mă gândesc la retrogradare, pentru că nu avem cum să jucăm în Divizia B. Există o traditie si sunt sigur că nici un angajat al acestui club nu doreste răul simbolului numit "Stiinta".

(Narcis Drejan - "Editie Speciala" Craiova)

Zoltan Crisan se simte mai bine (14 februarie 2003)

- Ce faceti, cum va mai simtiti?
- Mai bine.
- Au venit de la Bucuresti rezultatele analizelor?
- Da, la inceputul acestei luni au sosit. Conform recomandarilor, trebuie sa continuu tratamentul aici, la Craiova, la Spitalul de Boli Infectioase „Victor Babes“. Si, un alt element imbucurator, nu este nevoie de operatie.
- Cit mai ramineti in spital?
- Cred ca aproximativ cinci luni, numai in Craiova, si numai in acest spital. Nu mai merg si la Sanatoriul din Leamna.
- Cum merge tratamentul?
- Ar merge bine, dar nu sint medicamente in farmacia spitalului. Le cumpar din oras. Banii care s-au adunat ca urmare a actiunilor de ajutorare pentru mine sint intr-un cont si de acolo mi se dau pentru medicamente.
- Cine s-a mai interesat de dvs la spital de la „Craiova Maxima?“
- M-au vizitat aici Silviu Lung si Rodion Camataru, mi-a facut placere.

(Ion Jianu - "Gazeta de Sud" Craiova)

Zoltan Crisan a crezut prea mult in oameni si a clacat (28 ianuarie 2003)
„Ma simt foarte rau, sint bolnav, dar vina este a mea!“

Spitalul Clinic nr. 3 „Victor Babes“ de pe Calea Bucuresti il are ca pacient, in salonul 7 (TBC), pe internationalul Universitatii Craiova, Zoltan Crisan. Fotbalistul roman care i-a redus la tacere pe cei 100.000 de spectatori de pe celebrul „Santiago Bernabeu“ prin golul inscris in acel meci de neuitat Spania - Romania 1-1 (aprilie 1975) este acum trist. Intr-o incapere cu patru paturi, intr-un miros si o atmosfera destul de greu de suportat pentru un om sanatos, l-am reintilnit pe fostul mare fotbalist al „Craiovei Maxima“, parasit de prieteni si de colegi, cu unele exceptii. Cu o memorie fabuloasa, Zoli reaminteste toate momentele importante din cariera sa de fotbalist, iar raspunsurile sale sint transante. Dialogul il oboseste, dar ii face placere sa-si aminteasca faptul ca in aceasta primavara se implinesc 20 de ani de la acea istorica performanta a Universitatii, calificarea in semifinala Cupei UEFA, editia 1982/1983.
Rememoram acel „itinerar“ european fast, cind oltenii au eliminat Fiorentina, Shamrock Rovers, Girondins Bordeaux si FC Kaiserslautern, jucind semifinala cu Benfica, portughezii calificindu-se in finala competitiei fara sa-i invinga pe olteni (0-0 la Lisabona, 1-1 la Craiova).

- Cum se explica forta „Craiovei Maxima“ in acel sezon din Cupa UEFA, '82/'83?
- Raspunsul este simplu: Universitatea de atunci n-a fost doar o echipa de jucatori, ci o Familie de fotbalisti adevarati. Scrieti cu F mare! Nu prieteni cu fotbalistii. Noi, cei din acea echipa care a surprins atunci Europa fotbalistica, am jucat impreuna multi ani, cinci-sase. Am devenit o familie unita nu numai in teren, ci, mai ales, in afara lui. Aici este problema. Astazi, jucatorii se urca fiecare in masina si pleaca, unul in stinga, altul in dreapta. Noi? Stiam din vestiar unde mergem sa bem o bere. Stabileam locul numai din semne, unde sa bem o halba de bere, cu guler, asa repede, repede, repede...
- Din pacate, acel moment istoric - semifinala Cupei UEFA - nu s-a repetat in Craiova. Cum comentati?
- Este un subiect amplu si complicat, dar cei din lumea fotbalului il pricep. Referindu-ma strict la actuala perioada a Universitatii, am un punct de vedere. Nu-mi permit sa dau sfaturi patronului, dl Dinel Staicu.
- Totusi...
- Daca as fi un fel de consilier al patronului, atunci i-as spune daca m-ar intreba „Ce-i de facut?“. Ar trebui achizitionata o duzina de jucatori tineri, talentati, din loturile nationale de juniori, tineret si care ar trebui lasati sa joace impreuna citiva ani, trei-patru. Sub bagheta unui antrenor meserias. Lasati-l pe Cirtu, Ionescu sau Popescu - cine o fi antrenor - sa-si faca meseria in timp. Faceti din ei o familie. Nu vindeti jucatorii buni. Dimpotriva, mai cumparati altii valorosi. Atunci, echipa poate cistiga campionatul. Cu metode profesioniste, cu bani investiti in timp, „recolta“ poate fi benefica pentru toti. Si astfel, echipa poate aborda Cupele Europene, cu sanse de a accede in fazele superioare. In conditiile actuale, cind toate valorile se vind imediat, nici o echipa din Romania nu va mai ajunge in lumea buna a fotbalului european.
- De ce ati parasit Universitatea in 1984?
- Simplu, pentru bani. Am plecat la FC Bihor.
- Ce s-a intimplat dupa revolutie? Ati fost in Italia, apoi, la revenire, ati avut o viata dezordonata, care, din pacate, v-a adus pe acest pat de spital.
- Adevarul este, cum sa spun, pe jumatate. Am inceput sa am o viata, intr-adevar, dezordonata, dar dupa anul 1995, atunci cind am divortat de Rodica, sotia (fosta Albulescu). Dar care este si acum linga mine, desi sintem divortati din '95. Acest divort m-a marcat profund. Timp de doi ani am avut o perioada... intunecata.
- Adica divortul v-a marcat incit v-ati gasit un prieten in „Bachus“?
- Din pacate, acesta-i adevarul. Beam cu prietenii, cu altii. Ce sa va mai spun, viata mea nu mai conta!
- N-ati avut vointa, ce s-a intimplat?
- Regret, am gresit enorm, asta e. De ce mi-a lipsit vointa? Am crezut ca toti oamenii sint ca mine.
- Adica?
- Eu nu pot sa fac rau nimanui. Am crezut ca si altii sint ca mine.
- In aceasta vizita la spital, v-am auzit vorbind la telefon cu doamna Rodica. V-ati recasatorit?
- Nu, dar sintem impreuna, chiar daca, in acte, sintem divortati. Si, culmea, ne intelegem mai bine decit inainte, cind eram casatoriti.
- Care-i diagnosticul bolii dumneavoastra?
- TBC pulmonar bilateral. La inceputul lunii februarie astept insa rezultatele de la Bucuresti, acolo unde s-au trimis un set de analize. Dupa cum vedeti, ma simt foarte rau. Inca nu primesc un tratament adecvat, medicii de aici asteptind de la Bucuresti un raspuns al analizelor mele. Sint un om cu frica lui Dumnezeu, am credinta in Dumnezeu, dar acum am credinta si in doctorii de aici. M-am lasat acum pe miinile lor. De ce am ajuns asa bolnav? 90% este vina mea, n-are sens sa intram acum in amanunte. Acum, iertati-ma, am obosit, nu mai pot continua dialogul. Va mai astept...

(Ion Jianu - "Gazeta de Sud" Craiova)

Crisan si-a petrecut Revelionul pe patul spitalului

Doborât de o boală a plămânilor, fostul component al "Craiovei Maxima", Zoltan Crisan, a fost nevoit să-si petreacă Revelionul pe patul Spitalului de Boli Contagioase "Victor Babes" din Craiova. Totusi, el nu a fost singur, sotia, Rodica, împreună cu băiatul tinând neapărat să fie alături de "Zvârlugă" la trecerea în 2003. "Pe 31 decembrie, la ora 22, m-am culcat. Eram destul de obosit si nici nu prea mă simteam bine. Altădată, Revelioanele erau adevărate petreceri, însă acum a trebuit să stau pe patul de spital", a declarat ieri Crisan. Prin intermediul său, am aflat că în cursul săptămânii viitoare va fi transportat cu ajutorul doctorului radiolog Andrei Bondari, cel care se ocupă de sănătatea lui Zoli, la o clinică din Bucuresti, pentru un control medical mai amănuntit. În Capitală, va fi supus unui tratament ce se va întinde pe o durată mai lungă de timp. "Acum mă simt mult mai bine, pot să mă misc ca în tinerete si, cine stie, poate reintru pe gazon (n. r. - glumeste)", mentionează Crisan.
Asa cum a făcut-o si pe dreptunghiul verde, Zoli se luptă si acum, strângând din dinti. Doctorul de gardă Marin Mateescu a spus că Zoli suferă de tuberculoză pulmonară cronică. Acesta a mai afirmat că situatia lui Crisan este una foarte delicată, dar nu poate prognoza cu exactitate ce se va întâmpla. "Are ambii plămâni terminati. Orice nestiutor care vede radiografiile îsi dă seama. Are nevoie de tratament cu internare timp de un an de zile".
Dintre toti colegii de la Universitatea, cel mai aproape de sufletul lui Zoli a rămas Ilie Balaci. "Din nefericire, fratele meu, Ilie, nu se află în tară, dar întotdeauna a fost un mare domn. Urma să mă operez la Bucuresti, pentru că asa mi-a aranjat el. Din această cauză am fost în Capitală cu fiul meu, nu cum au speculat unii, pentru că as vrea să-mi legitimez băiatul la Steaua. M-am întâlnit cu ginerele lui, Eugen Trică, care a fost lăsat de Ilie să mă ajute. Nu a putut atunci, pentru că a întâmpinat probleme cu banii, dar o va face acum. Cât priveste dorinta mea de a-l duce pe fiul meu la Steaua, nu e nimic adevărat. Robert nici nu joacă fotbal, el vrea să facă o carieră în designul vestimentar", a încheiat Zoli.

(Narcis Drejan - "Editie Speciala" Craiova)

"Jucatorii tineri ai Universitatii mai au multe de învatat" (3 decembrie 2002)

- Cum ati regasit Craiova, dupa o absenta atât de lunga?
- Daca va referiti la oras, un pic schimbat, la fel ca si echipa de fotbal, care nu se regaseste de multa vreme. Nu înteleg care sunt cauzele, însa cel mai important lucru este ca Universitatea ramâne cea mai iubita echipa din tara.
- Astazi (n.r. - sâmbata) au asistat 40.000 de suporteri la primul meci în nocturna al Craiovei, exact ca în vremurile bune...
- Aveti mare dreptate, ziua de 30 noiembrie 2002 mi-a readus în minte acel stadion "Central" cu un public absolut fantastic. Pacat ca Universitatea nu a reusit victoria. Atmosfera incredibila, spectacol superb în tribune, nici nu îmi vine sa cred ca la Craiova se mai poate vedea asa ceva.
- Merita Universitatea sa câstige partida cu Ceahlaul?
- Eu zic ca da. Sa joci nouazeci de minute la o singura poarta si sa nu marchezi nici macar o data este strigator la cer. Sper ca un asemenea spectacol sa se repete, dar cu victorii ale acestei frumoase echipe.
- A fost sau nu gol valabil, atunci când Vladoiu a introdus mingea în plasa?
- Se putea acorda foarte usor gol la acea faza, nu am vazut nici un fel de delict al lui Vladoiu în careu. Arbitrul Lajos a fragmentat jocul la mijlocul terenului, acordând foarte usor faulturi oaspetilor.
- Ce i-a lipsit Universitatii în partida cu Ceahlaul?
- Unul sau doi atacanti, pentru ca atunci când intri în criza de timp nu poti sa faci fata doar cu mijlocasii. La capitolul finalizare, cu toate ca îmi este foarte greu sa o spun, echipa pe care o iubesc cel mai mult sta foarte prost.
- Credeti ca jucatorii tineri se ridica la nivelul celor mai în vârsta, cum ar fi Badea, Papura sau Vladoiu?
- În nici un caz. Asta din cauza mentalitatii existente dupa Revolutie. Îmi aduc aminte ca Balaci, la vârsta de 16 ani, era titular în echipa mare. Jucatorii tineri ai Universitatii mai au multe de învatat.

(Narcis Drejan - "Editie Speciala" Craiova)

Fotbalistul care a uimit spectatorii de pe „Santiago Bernabeu“, Zoli Crisan, la ceas aniversar (3 mai 2002)

Cariera fotbalistica si viata personala a unuia dintre cei mai mari fotbalisti ai Romaniei anilor '70, Zoltan Crisan, poate fi un subiect de roman neromantat. Cel care a redus la tacere 100.000 de spectatori de pe celebrul „Santiago Bernabeu“ in meciul din preliminariile CE '76, Spania - Romania (1-1, golul tricolorilor fiind inscris de Crisan), este acum intr-un con de umbra. Uitat, sarac si destul de bolnav. Cei care l-au cunoscut de aproape marturisesc ca proverbul „Cum iti asterni, asa dormi!“ i se potriveste aproape in totalitate lui Zoli. Presedintele „Craiovei Maxima“, cunoscutul om de fotbal Corneliu Andrei Stroe s-a rezumat in a spune ca „fotbalistul de exceptie Crisan a avut, din pacate, o traiectorie nefavorabila“. A trait virful carierei la Universitatea ('74-'84), apoi a urmat un „recul“: FC Bihor ('84-'85), FC Olt ('85-'86), Chimia Rimnicu Vilcea.
Nascut la Oradea, a inceput fotbalul la Minerul Baia Mare (1969), in 1974 ajungind la Universitatea. A fost component de baza al „Craiovei Maxima“, alaturi de care a cucerit doua titluri, patru cupe, ajungind pina in semifinalele Cupei UEFA. Cei zece ani petrecuti la Universitatea au insemnat si selectionarea in echipa nationala, astfel incit Zoli Crisan fusese dorit si de cluburi europene. Daca meciul cu Nationala Spaniei, de pe „Santiago Bernabeu“, s-ar fi desfasurat in aprilie '95 (si nu aprilie '75), probabil ca altfel scriam acum despre Zoli Crisan cel de la Real Madrid, de exemplu!
Din nefericire, viata sa personala dezordonata i-a „ucis“ cariera fotbalistica. Nu intram in detalii, nu acesta este scopul prezentului articol. Cifrele carierei sale sint: 304 meciuri in prima divizie (50 de goluri marcate), 30 de meciuri in Cupele Europene (cinci goluri inscrise), iar in echipa nationala a evoluat in 46 de partide, marcind patru goluri (in meciurile cu Spania, Scotia si Danemarca - 2). Zoli Crisan, despre care nu se stiu acum prea multe amanunte, a implinit 47 de ani pe 3 mai. „La multi ani!“ si sanatate!
(Ion Jianu - "Gazeta de Sud" Craiova)

Initiativa laudabila a Clubului Sportiv al Jurnalistilor (24 noiembrie 2001)
Zoli Crisan va fi premiat

Fostul arbitru international Aurel Bentu si fostii jucatori internationali Zoltan Crisan (Universitatea Craiova), Alexandru Neagu (Rapid) si Viorel Smarandache (Steaua) vor fi recompensati financiar de Departamentul "Fotbal Caritabil" din cadrul Clubului Sportiv al Jurnalistilor (CSJ), care este coordonat de fostul arbitru international Adrian Porumboiu.
In cadrul CSJ, la initiativa observatorului international Adrian Porumboiu, a luat fiinta ieri Departamentul "Fotbal Caritabil", care isi propune sa premieze fosti fotbalisti, arbitri, antrenori, oameni de fotbal si ziaristi.
Porumboiu, care a fost numit recent in functia de presedinte al sectiei de fotbal a CSJ, va coordona activitatea Departamentului "Fotbal Caritabil". "Vrem sa fie o actiune pornita din suflet. Pe linga laureatii anului 2001, ne-am gindit sa-i premiem si pe cei care au fost putin uitati si care au scris istoria fotbalului romanesc", a spus Adrian Porumboiu.
("Gazeta de Sud" Craiova)