Craiova Maxima - Multumim pentru istorie!

Corneliu Stroe vorbeste despre meciurile cu Dinamo (Martie 2007)
„Jucatorii olteni erau amenintati si santajati!“

Fostul presedinte al „Craiovei Maxima“ rememoreaza momentele premergatoare intâlnirilor cu echipa Ministerului de Interne, afirmând ca unii jucator olteni au cedat presiunilor de atunci.

- Ce presiuni au fost asupra dumneavostra, ca presedinte al „Craiovei Maxima“, si asupra jucatorilor inaintea meciurilor cu Dinamo, eternul nostru dusman?
- Pâna prin anii 80, nu s-au facut presiuni nici asupra mea, nici asupra jucatorilor, sau cel putin asa stiu eu. Dupa ce Universitatea a cucerit eventul din 1981, au inceput presiuni asupra jucatorilor. Asupra mea nu s-au facut niciodata presiuni! Nu am fost contactat absolut niciodata, desi aveam o relatie buna cu conducatorii celor de la Dinamo, atit cu generalul Ovidiu Diaconescu, presedintele sectiei de fotbal, cât si cu presedintii executivi de pe atunci, Vasile Ianul, Vasile Anghel, Paul Moga.

- Cum se proceda cu jucatorii?
- S-au facut, cum spuneam, presiuni asupra lor, ba chiar li s-au oferit si bani! Erau amenintati si santajati deoarece jucatorii mai veneau in contradictie cu legea, asa cum veneam si noi, conducatorii clubului. Asta era situatia in acei ani, aveam doar doi dolari diurna pe zi in deplasarile peste hotare, motiv pentru care fotbalistii, ca si noi, apelam la studentii straini din Craiova pentru valuta. Securistii aflau totul, mai ales ca printre cei care vindeau valuta se aflau si informatori. Si eram dati in primire chiar de acestia! Pe lânga aceasta ilegalitate cu valuta, ne mai aveau la mâna cu marfurile care le aduceam noi din deplasari la punctele vamale, mai ales la Aeroportul Otopeni, marfuri care depaseau limita admisa de legea româneasca de atunci. Ei, unii fotbalisti ai Stiintei au mai avut si accidente de circulatie, alte probleme de familie etc. Si cei de la Dinamo au exploatat cum se cuvine aceste probleme ale noastre. Unii fotbalisti de la Universitatea au cedat, sunt oameni, iar in fata unor situatii n-au avut incotro. Eu, cum spuneam, nu am fost niciodata contactat. Cine stie insa cum as fi reactionat si eu in functie de gravitatea acuzelor care mi s-ar fi adus si in functie de veridicitatea acestor ipotetice acuze. Eu nu-i judec pe jucatorii Universitatii care au achiesat la treaba asta deoarece, punându-ma in situatia lor, poate ca si eu as fi procedat la fel. Sa nu uitam ce vremuri au fost atunci si ce insemna Ministerul de Interne in România acelor ani grei.

„Dinamo se ajuta si cu arbitrii“
- Oricum, destul de multe meciuri au câstigat cei de la Dinamo prin aceste metode...
- Da, da, dupa anii '80-'81. Poate ca si inainte or fi fost anumite probleme, incercari, dar nu mi-au ajuns la urechi.

- Pe lânga aceste presiuni si racolari chiar de la Universitatea, Dinamo se ajuta si cu arbitrii...
- Categoric! Arbitrii favorizau pe Dinamo nu numai in intâlnirile cu noi, ci in majoritatea meciurilor erau ajutati!

- S-a schimbat situatia dupa Revolutie? Exista voci care pretind ca si acum Dinamo câstiga meciuri nu numai pe terenul de joc.
- Nu mai sunt de vreo sapte-opt ani in fenomen, asa ca nu pot face comentarii deoarece nu am informatii decât de la radio sant!

Alexandru Virtosu

Corneliu Stroe indica principalii vinovati ai dezmembrarii echipei-fanion a Olteniei (August 2006)
„Partidul, Dinamo si Steaua au distrus Craiova Maxima!“

Echipa Universitatii Craiova, pe vremea când baga in sperieti granzii Capitalei
Raspunzând intrebarilor celor de pe forumul www.craiova-maxima.ro, presedintele „Craiovei Maxima“ a radiografiat momentele de referinta ale Universitatii, abordând si cazul Stiinta 2006.

- T@V: Numerosi componenti ai „Craiovei Maxima“ au „acuzat“ Universitatea ca i-a abandonat, marginalizat, alungat! Unii au mentionat uneori chiar posibila existenta a unui complot. Cum comentati?

- Nu prea inteleg intrebarea, nu stiu la ce complot se refera cel care-mi adreseaza aceasta intrebare. Sau se refera la zilele noastre? Despre distrugerea acelei celebre echipe am mai vorbit, iar multe amanunte sunt cuprinse in volumul „Frumosii nebuni ai Craiovei Maxima“. Aceasta distrugere are o istorie lunga si complexa, motiv pentru care trebuie sa reamintesc contextul acelor ani. Cele doua echipe departamentale mari ale fotbalului românesc, Steaua, coordonata de Valentin Ceausescu, si Dinamo - formatia ministerului de interne, mai precis, a departamentului de stat al Securitatii, erau deranjate de prezenta unei grupari fotbalistice in provincie care le incurca socotelile si, mai ales, se interpunea in lupta directa dintre ele. Craiova era una dintre ele, dar n-a fost singura. La inceput, când lupta dintre Steaua si Dinamo nu era asa de exacerbata, Petrolul a cucerit trei titluri de campioana (1958, 1959, 1966), UTA doua (1969, 1970) si FC Arges doua (1972, 1979). Craiova a pierdut titlul editiei 1972/1973 la un golaveraj foarte dubios, câstigând atunci campionatul Dinamo, dar in urmatorul campionat, 1973/1974, am câstigat noi titlul, primul din istoria Universitatii, cu antrenorii Cernaianu si Otet. Probabil s-a crezut ca aici se va opri Craiova, deoarece in urmatoarele patru editii de campionat titlul s-a disputat intre cele doua echipe departamentale, Dinamo si Steaua, ele impartindu-si alternativ, ca sa zic asa, titlurile: Dinamo in 1975 si 1977, Steaua in 1976 si 1978. Universitatea era un adversar incomod si la care nu se putea discuta de blaturi si de alte influente. Au urmat momentele noastre faste care au creat mare invidie in Capitala. In doua editii consecutive ale Cupei României, 1977 si 1978, am cucerit trofeele amintite, invingând pe Steaua, chiar la Bucuresti (finala din 1977).

Universitatea a reusit premiere pentru fotbalul din România

A urmat momentul Leeds: in 1979 am eliminat din turul II al Cupei UEFA pe Leeds, Universitatea fiind astfel prima echipa de club din România care a scos o formatie engleza dintr-o competitie oficiala, iar Leeds nu era o echipa oarecare, ci una care câstigase, in urma cu câtiva ani, de doua ori Cupa UEFA, in 1968 (pe când competitia se numea Cupa Oraselor Târguri) si in 1971. Au urmat sezoanele 1979/1980 si 1980/1981, in care Craiova a iesit campioana, iar in 1981 am câstigat si Cupa României. In finalul editiei '79/'80, in mai 1980, pe un „Central“ arhiplin - 43.500 de bilete vândute! - Universitatea a zdrobit pe Dinamo, 3-0! Dupa eventul din '81, noi, o echipa de provincie, am reusit alta performanta: ne-am calificat in „primavara“ Cupei Campionilor Europeni, 1981/1982, fiind prima echipa de club din România ajunsa in sferturile C1. A urmat inca o premiera, tot de Craiova reusita, calificarea intr-o semifinala europeana, Cupa UEFA '82/'83, Universitatea fiind eliminata de Benfica fara sa fie infrânta. In Cupa României, 1982/1983, am eliminat pe Dinamo (in semifinale) si am câstigat trofeul pentru a patra oara. Ei, aceste succese europene si interne au pus pe gânduri pe Dinamo si Steaua, iar echipele departamentale au pus la bataie un plan de distrugere a Universitatii. Astfel, in luna mai 1984, in plin campionat '83/'84, a fost destituit, fara nici un motiv, antrenorul Constantin Otet si numit antrenor, peste vointa noastra, a celor de la Craiova, Mircea Radulescu. Sub masca ideii de a intineri echipa, s-a vazut insa clar intentia de a distruge Universitatea! S-a inceput cu Zoli Crisan, transferat foarte usor la Oradea. Este adevarat ca s-a primit o suma consistenta de bani, dar de care noi nu aveam nevoie la ora aceea! Acest aspect, financiar, a fost o masca, sa zic asa, in justificarea transferului lui Crisan. Cei care au decis sa-i de drumul lui Zoli incercau sa-mi explice ca primim nu stiu câti bani etc. Nu pot pune banii pe terenul de joc, le-am replicat, explicându-le ca nu ne putem dispensa de serviciile lui Crisan, dar Zoli a plecat. Mircea Radulescu, antrenorul nostru, avea insa si girul prim-secretarului de atunci. De fapt, „Riciu“ (porecla lui Radulescu - n.r.) era in permanenta la resedinta prim-secretarului din 1984, Gh. Stoica, era in realatii bune cu acesta si familia lui. La meciuri, Radulescu le conducea pe cele doua fiice ale prim-secretarului in tribuna oficiala s.a.m.d. Dupa indepartarea lui Crisan, a fost scos din lot Donose, chipurile, ca-i batrân, desi avea 32 de ani si putea sa mai joace. A urmat Tilihoi, motivându-se ca ar avea unele afectiuni la maduva spinarii. De fapt, Tilihoi avea crize de sciatica si dupa plecarea de la Craiova a mai jucat bine mersi la Metalul Bocsa vreo doi - trei ani.

Securitatea l-a blocat pe Ilie Balaci

Lui Balaci, care era accidentat, nu i s-a permis sa plece in Germania pentru o operatie de ligamente, apoi a fost scos din lot! In noiembrie 1984, in aeroportul din Craiova, de unde Universitatea urma sa plece in Grecia pentru returul cu Olympiakos Pireu in Cupa UEFA, lui Balaci nu i s-a permis sa urce in avion, motivându-se ca n-ar avea viza de Grecia, desi ea exista! Ulterior, s-a spus adevaratul motiv, ca ar fi existat informatii potrivit carora Balaci ar vrea sa ramâna in occident, de aceea a fost lasat acasa. Balaci a parasit Craiova si si-a gasit refugiul la FC Olt. A plecat apoi Stefanescu la Brasov. Desi Costica era la crepusculul carierei, inca juca in echipa nationala, iar prezenta lui era necesara la Craiova. Asa s-a ajuns la destramarea nucleului „Craiovei Maxima“, a celor care, de fapt, alcatuiau si nucleul nationalei... Ei, este mult de povestit si de explicat. Apoi plecarea lui Camataru este interesanta, in 1986. Nu mai eram atunci la club, eram la FC Olt. Am plecat la Scornicesti deoarece am refuzat sa-i dau dezlegarea lui Camataru.

- Ati creat o echipa superba. Dar cum s-a distrus Craiova Maxima? Cineva trebuie sa fi avut un rol hotarâtor. Cine?

- Am raspuns: cluburile departamentale din Capitala si conducerea de partid din Craiova.

- Care a fost primul pas catre destramarea acelei echipe? Care a fost inceputul sfârsitului?

- Cred ca la aceasta intrebare am dat deja raspunsul.

„Unii m-au dorit la club ca un fel de alibi“

- Ati mai sluji culorile „alb-albastre“ daca ar veni o oferta pentru dumneavoastra? Ce a insemnat pentru Corneliu Stroe Universitatea Craiova?

- Am fost numit la conducerea tânarului club universitar din Craiova pe 23 ianuarie 1967 de primul rector al Universitatii, prof. Marius Preda, cu care nu m-am cunoscut pâna atunci. El practicase atletismul, ca si mine, imi cunostea performantele. Desi aveam pe atunci doar 23 de ani, am acceptat propunerea rectorului, in ciuda faptului ca multi apropiati ai miscarii sportive nu au privit cu ochi buni aceasta numire. In primii patru - cinci ani eu am beneficiat de sprijinul unor oameni cu experienta si, in acelasi timp, cu merite foarte mari in activitatea sportiva, cum ar fi ing. Ion Constantinescu, parintele sportului universitar din Craiova, Dimitru Vladut, Tudorica Bogdan, Roman V. Ionescu si altii. M-am bazat intotdeauna pe cifrele abstracte, seci. As putea spune ca, in actul de conducere, pasiunea a ocupat, intr-un fel, locul secund. M-au caracterizat meseria, pragmatismul, dublate de pasiune. As putea vorbi mult despre ceea ce a insemnat pentru mine Universitatea, desi cred ca rezultatele vorbesc de la sine.

Acum ar trebui sa raspund la prima parte a intrebarii. Ar trebui sa reamintesc ca acum este alta organizare a clubului. Inainte, echipa se afla doar sub „palaria“ Universitatii, altele erau datele problemei. Nu stiu cum sa ma fac bine inteles. Acum nu mai este acelasi lucru ca pe vremuri. Dupa evenimentele din 1989, am acceptat sa lucrez la club doar in perioada când a fost patron domnul George Constantin Paunescu, ca de la patron la salariat, pe baza unei legaturi sufletesti, ca fosti colegi de liceu la Caracal, iar parintii erau prieteni. Dupa acea perioada „Paunescu“, am primit si alte propuneri de a colabora cu alti actionari ai clubului, dar intre timp s-au schimbat iarasi datele problemei. Simteam ca unii ar fi vrut sa ma aiba conducator pentru un fel de alibi. Daca lucrurile ieseau bine, meritele ar fi apartinut, pe buna dreptate, lor, deoarece ei erau finantatorii, nu?! In cazul in care, destul de probabil, s-ar fi inregistrat esecuri, totul ar fi cazut pe spinarea mea. Le-am explicat faptul ca a conduce inseamna a decide, or eu nu puteam sa iau decizii pe banii altora. Acesta este motivul real pentru care n-am acceptat alte colaborari.

- Daca ati fi azi presedintele clubului, care ar fi primul lucru pe care l-ati face? Aveti câteva sfaturi pentru conducerea de azi a Universitatii?

- In contextul celor spuse mai sus, este clar ca nu pot sa-mi permit sa dau sfaturi. Primul lucru care ar trebui totusi facut ar fi un centru de copii si juniori foarte puternic, asa cum am facut noi, dar asta implica bani multi.

- Razboiul Solomon - Mititelu, in opinia dumneavoastra, se va sfârsi vreodata? Când? Cine va pierde? Cum se va sfârsi?

- Nu cunosc amanunte, ca atare evit sa vorbesc despre un subiect pe care-l cunosc din ceea ce am citit sporadic prin presa. Nu-mi permit sa ma amestec in acest asa-zis conflict. Nu sunt inca la nivelul domnului Mitica Dragomir sa ofer raspunsuri si pronosticuri la toate, incât sa fiu numit „oracolul de la Craiova sau, ma rog, de la Diosti!“ (Corneliu Stroe este nascut in comuna Diosti - n.r.).

(Ion Jianu - "Gazeta de Sud" Craiova)

"Blestemul" lui Corneliu Stroe ... (Martie 2003)

Martie 1983, „dubla“ cu 1 FC Kaiserslautern. Meciul tur, desfasurat in Germania (2 martie), s-a incheiat cu 3-2 pentru gazde, desi in min. 51 tabela arata un categoric 3-0! Dar Geolgau ('53) si Crisan ('72) aduc suparare pentru Briegel et comp. si sperante pentru noi. In meciul retur (16 martie) cu Ilie Balaci in teren - marele absent din partida tur -, oltenii reusesc o senzationala calificare, 1-0, prin golul inscris aproape de final ('82) de Negrila, eroul Romaniei la acea ora. Reamintim, Universitatea a acces atunci in semifinala Cupei UEFA, editia '82/'83, fiind astfel prima echipa in aceasta faza a unei competitii europene. Dupa „dubla“ cu Benfica - 0-0 la Lisabona, 1-1 la Craiova -, oltenii au parasit Cupa UEFA fara sa fie infrinti. De atunci, Universitatea nu s-a mai calificat intr-o faza superioara in cupele europene. Corneliu Andrei Stroe, conducatorul de atunci al clubului, a raspuns intrebarilor noastre.

- Vorbind despre Universitatea, aproape toti fostii mari fotbalisti ai „Craiovei Maxima“ mi-au argumentat ca, in actualele conditii economico-financiare, echipa noastra de suflet nu are cum sa se mai califice intr-o semifinala de Cupa Europeana, asa cum au reusit ei in urma cu 20 de ani. Ce ziceti?
- E posibil orice. De ce nu? Depinde insa de multi factori. Oricum, nu in acest sezon si nici intr-unul apropiat. Ar fi posibila o asemenea performanta daca ar exista conditii si interes profesionist pentru asta...
- Dupa 1990, nici o echipa romaneasca n-a reusit sa ajunga intr-o faza superioara - sferturi, semifinale, finala - dintr-o Cupa Europeana.
- Daca s-ar indeplini conditiile de atunci, adica stabilitatea lotului si o finantare corespunzatoare. Acestea ar fi conditiile esentiale. De ce sa nu se poata?
- Va mai amintiti acei ani cind Universitatea facea furori in Europa fotbalistica.
- Chiar foarte bine, cum sa nu imi amintesc?!
- Ati avut parte - echipa, antrenorii, conducatorii, suporterii - de o mare bucurie (calificarea in semifinale), urmata de o deziluzie (eliminarea de catre Benfica)...
- N-am trait niciodata o deziluzie. Ziceti de eliminarea Universitatii de catre Benfica? N-o putem trece la capitolul deziluzii. Sa va spun ceva din primavara europeana '83. S-a incheiat partida retur de la Craiova, Universitatea - Benfica 1-1, si, dupa cum se stie, am ratat accederea in finala. Era jale mare in vestiarul Universitatii, eu ma grabeam sa plec cu arbitrii partidei la Bucuresti. Am intrat in vestiar si in prezenta jucatorilor, a antrenorilor si conducatorilor de atunci (era si un comitet de sprijin) le-am spus tuturor cam asa: «Blestem Universitatea ca in fiecare an sa fie eliminata din semifinalele unei Cupe Europene!»“.

(Ion Jianu - "Gazeta de Sud" Craiova)

"Riciu a destrămat Craiova Maxima!" (2003)

Corneliu Stroe, fostul presedinte al Universitătii, îl acuză pe Mircea Rădulescu că a complotat cu Dinamo pentru a distruge marea echipă a Craiovei, care în 1983 ajunsese în semifinalele Cupei UEFA

A fost odată, prin anii '80, o mare echipă în Bănie. Juvetii au intitulat-o Craiova Maxima si tînjesc de două decenii după ea. A fost prima echipă românească ajunsă într-o semifinală de cupă europeană. Pe 20 aprilie 1983, Benfica punea însă capăt visului oltenilor de a evolua în ultimul act al Cupei UEFA, după două egaluri: 0-0 la Lisabona si 1-1 la Craiova.

Acum în vîrstă de 60 de ani, Corneliu Stroe, presedintele "Stiintei" din acele vremuri, crede că echipă de aur a Craiovei ar mai fi fost capabilă de performante internationale dacă nu s-ar fi dispersat nucleul jucătorilor care însirase Fiorentina, Shamrock Rovers, Girondins Bordeaux si Kaiserslautern. "Vinovat de destrămarea Craiovei Maxima este Mircea Rădulescu, pentru că în 1984 cînd fost numit antrenor la Universitatea s-a dispensat foarte usor de Balaci, Crisan, Tilihoi, Donose, Stefănescu, Cămătaru. Eu n-am avut cum să mă opun acestor transferuri pentru că s-au făcut cu aprobarea prim-secretarului de partid Gheorghe Stoica. Acesta era foarte bun prieten cu Rădulescu, se vizitau des. Nu pot să fac o caracterizare a antrenorului Mircea Rădulescu pentru că nu am apucat să colaborez cu el decît trei luni. Riciu a fost doar un pion manevrat de forte oculte de la Bucuresti, care au urmărit destrămarea Craiovei Maxima", a declarat Corneliu Stroe.

Cum a fost transferat Cămătaru la Dinamo. "Fiindcă nu am vrut să semnez transferul lui Cămătaru la Dinamo, prim-secretarul m-a dat pe mîna securitătii, acuzîndu-mă de fraude financiare si de relatii cu străinii. A plecat în cele din urmă la Dinamo, dar eu eram de un an si ceva presedinte la FC Olt. L-au dat Constantin Deliu împreună cu seful sectiei fotbal Gheorghe Barbu, care era cumnat cu presedintele lui Dinamo, generalul Ovidiu Diaconescu. Mircea Lucescu l-a luat pe Balaci la Dinamo de la FC Olt, unde fusese aruncat de Riciu după accidentarea de la genunchi", a povestit Stroe.

Si Universitatea de atunci a făcut blaturi. Corneliu Stroe spune că în cariera sa îndelungată de conducător nu a făcut numai lucruri cu care se poate mîndri. "Înainte de '89, stie toată lumea, Steaua, Dinamo si satelitii lor aranjau meciuri, prin influente sau de pe pozitii de fortă. Acum toate cluburile fac jocuri strategice. Recunosc, în cei 25 de ani cît am condus Universitatea Craiova au existat si sapte-opt situatii deosebite cînd am luat puncte într-un mod mai putin ortodox. Nu am făcut însă niciodată blaturi să pierdem. Dacă Steaua si Dinamo au încercat ceva cu noi au făcut-o direct la jucători, nu la conducerea clubului. Cred că au fost fotbalisti blatisti în echipa Craiovei Maxima. Altfel nu-mi explic cum avînd cea mai bună trupă din tară, în perioada 1976-84 n-am luat decît două titluri si o Cupă a României. În mod normal nimeni nu ne putea bate, dovadă că în '82 am ajuns în sferturile CCE, iar în '83 în semifinalele Cupei UEFA. Nu pot spune pe cine bănuiesc", a punctat fostul presedinte al "Stiintei".

Vlăstarul unui "stejar"

Toti împătimitii fotbalului din Craiova stiu ce a însemnat Corneliu Stroe pentru Universitatea. Ales în fruntea unui grup studentesc în functia cea mai grea, cea de presedinte, într-o epocă dominată de dictatură, presedintele "alb-albastrilor" a reusit să pună umărul la formarea celei mai iubite echipe din tară. Desi vârsta, care nu iartă pe nimeni, si-a pus amprenta, din punct de vedere fizic, asupra unui om de valoare, sufletul acestuia a rămas acelasi, pătimas, tânăr si mereu în căutarea unor noi provocări. Ca simbol al trăiniciei realizărilor sale, profesorul Stroe a plantat, de ziua sa, pe 2 iulie, un stejar, în curtea Facultătii de Educatie Fizică si Sport.

- De unde ideea cu stejarul?
- Trebuie să recunosc, cu mâna pe inimă, că nu a fost ideea mea. În urmă cu o lună, când a fost ziua decanului FEFS, Ion Rinderiu, acesta a plantat un vlăstar. Mi-a plăcut acest gest si am vrut să îl repet, la rândul meu, de ziua mea. Cred că acesti puieti sunt într-un fel un simbol al activitătii noastre de o viată si un imbold pentru cei care vin din urmă.
- De ce un stejar?
- Stejarul este un simbol al românilor. Sper din tot sufletul ca tot ce am realizat în viata mea si ce vor face altii să dăinuiască 600 de ani, precum celebrii stejari de la Mănăstirea dintr-un Lemn.
- Cum vă simtiti la această vârstă?
- Trecerea vremii lasă amprente, cel putin fizice, asupra unui om. Sufleteste mă simt încă foarte tânăr si cred că mai am multe de realizat.

"I-am învătat pe olteni ce înseamnă eventul"
- La ce amintire tineti cel mai mult?
- Am foarte multe amintiri frumoase. Pe loc îmi vine în minte momentul când Universitatea a câstigat primul titlu de campioană si apelativul de "Campioana unei mari iubiri". Îmi dau lacrimile când rememorez acele clipe, când o echipă studentească a reusit să spargă "zidul" impus de marile grupări din Bucuresti. Mai am satisfactia că am reusit într-o perioadă foarte grea, numai eu stiu cum, să aduc multi jucători care au format mai târziu "Craiova Maxima".
- Erati conducătorul clubului si când "alb-albastrii" au reusit primul event...
- Au fost niste ani cu adevărat de glorie. Nu vreau să mă laud, dar în '81, când Universitatea a câstigat si campionatul si Cupa, oltenii au învătat pentru prima oară semnificatia cuvântului "event". Apoi, în '82, "alb-albastrii" au ajuns în sferturile de finală ale Cupei Campionilor, iar un an mai târziu a fost istorica accedere în semifinalele Cupei UEFA. Cred că toate aceste lucruri reprezintă amintiri frumoase, cu care un om se poate mândri.
- Ati reveni acum la echipă?
- Din anul 1996, toate conducerile clubului mi-au cerut sprijinul. Nu m-am implicat fiindcă nu am putut să fiu un investitor direct. Nu sunt genul de om care să se ducă la club cu ideile sale si să plece de acolo cu ideile altora. În fond, este normal ca oamenii care bagă bani să ia si cele mai importante decizii. De aceea am refuzat, nu pentru că n-as iubi în continuare această echipă.
- Sunteti un om activ. Ce veti face în continuare?
- În 1990 am reusit să înfiintez, alături de alti prieteni cu suflet, în Craiova, în cadrul Universitătii, Facultatea de Educatie Fizică si Sport. În acest moment nu îmi doresc decât să facem din acest lăcas de învătământ unul dintre cele mai bune din tară.
- Când ati sărbătorit au fost alături de dumneavoastră toate persoanele la care tineti?
- Am avut această bucurie si am fost impresionat că lumea nu m-a uitat. Cât despre Universitatea, fiindcă probabil rămâne cel mai frumos moment din viata mea, îi doresc numai bine si, cine stie, poate va mai ajunge acolo unde am avut si eu bucuria să o văd.

(Valentin Pribeanu)

Diploma de Excelenta pentru medalia de aur din 1956 (Iulie 2006)
Primaria Caracal il premiaza pe Corneliu Andrei Stroe

Prima medalie de aur pentru „Orasul Minunilor“ a fost obtinuta in urma cu 50 de ani, fiind cucerita de viitorul mentor al „Craiovei Maxima“, la atletism.

Originar din comuna doljeana Diosti, Corneliu Andrei Stroe (foto) a urmat cursurile scolii elementare si primul an de liceu in Caracal, unde a locuit impreuna cu parintii. In anul 1956 a inceput sa practice atletismul in mod organizat la Scoala nr. 1, apoi la Liceul nr. 2 din „Orasul Minunilor“. In iulie 1956, pe fostul stadion „Republicii“, Corneliu Stroe a obtinut medalia de aur in proba de 100 de metri (juniori). In iulie 1958 s-a transferat la Liceul nr. 4 din Timisoara, cu program sportiv. In 1959 a fost selectionat in lotul national de juniori (atletism), iar in anii 1961 si 1962 a câstigat titlurile de campion la probele combinate (triatlon si pentatlon), devenind recordman al României la probele amintite. A absolvit ICF din Bucuresti in 1966, iar din 1967 si pâna in 1996, cu unele intreruperi, a indeplinit functiile de secretar general, vicepresedinte si presedinte al CS Universitatea, ocupându-se cu precadere de sectia de fotbal, fiind considerat mentorul „Craiovei Maxima“, prima echipa din România care s-a calificat in sferturile Cupei Campionilor Europeni, '81/'82, si in semifinala Cupei UEFA, '82/'83.

Primarul Anghel: „Stroe merita cu prisosinta Diploma de Excelenta“

Din februarie 2004 este decan al Facultatii de Educatie Fizica si Sport din Craiova. In aceasta luna, s-au implinit 50 de ani de la performanta obtinuta de Corneliu Stroe in 1956, iar Consiliul Local Caracal a decis sa-i acorde fostului atlet caracalean Diploma de Excelenta. Primarul Anghel a declarat ieri pentru GdS: „Consiliul Local al municipiului Caracal ii ofera mâine (astazi - n.r.) domnului Corneliu Andrei Stroe o Diploma de Excelenta pentru ca exact in urma cu 50 de ani el a fost primul sportiv caracalean care a adus o medalie de aur in orasul nostru. Initiativa imi apartine, iar festivitatea propriu-zisa va avea loc in Sala Polivalenta. Domnul Stroe merita cu prisosinta aceasta distinctie a municipiului Caracal“.

(Ion Jianu)