Aurel Ticleanu

Ticleanu spune ca arbitrii au facut diferenta intre Universitatea Craiova si Steaua: “Aia il aveau in spate pe Valentin Ceausescu”

Ticleanu a fost unul dintre componentii de baza ai echipei care, prin performantele obtinute, si-a dobindit supranumele de “Craiova Maxima”. Mijlocas central, titular la “Stiinta” si la nationala, Ticleanu a participat si la turneul final al Europenelor din Franta, editia 1984.
- S-a spus ca Universitatea de la inceputul anilor '80 a fost cea mai puternica echipa romaneasca.
- Aceasta apreciere este relativa. Cu siguranta ca generatia aceea a fost cea mai buna din istoria “Stiintei”. A fost si va ramine asa multa vreme de aici inainte. Echipa noastra s-a format in anii '76 - '77 si a jucat in aceeasi formula multi ani, multi fiind convocati si la nationala.
- Se poate compara Craiova Maxima cu Steaua '86?
- Sint puncte de reper diferite cind vorbim de cele doua formatii. Pe noi, arbitrii ne “tocau” pe unde ne prindeau. Craiova ii reprezenta pe cei amariti. Aia de la Steaua il aveau in spate pe Valentin (n.r. - fiul dictatorului Nicolae Ceausescu) si aveau arbitraje cel putin corecte.

“Li se multumea celor care ne furau in tara”
- Cind v-au dezavantajat cel mai mult arbitrii?
- Tot timpul. La Fiorentina, de exemplu, am pierdut dintr-un penalty care n-a fost. S-a scris atunci un articol incredibil, prin care li se multumea celor care ne furau in tara, pentru ca ne-au calit pentru furturile din Europa!
- Pe ce prime ati jucat in acea campanie din Cupa UEFA?
- La inceput, sumele erau ridicole. De exemplu, cind am jucat cu Fiorentina, aveam prima de 1.500 de lei. Italienii jucau, in schimb, pe o masina Alfa Romeo nou-nouta. Ulterior, primele au crescut. Cu Bordeaux am luat vreo 15.000 de lei, iar cu Kaiserslautern - cite 25.000 de lei. Erau impozabili, dar tot ramineau bani seriosi. Daca ajungeam in finala, mai incasam 40.000.
- Nu ati fost tentat sa ramineti in strainatate pe parcursul deplasarilor?
- Nu, cu toate ca am avut si oferte. Eu am avut o propunere de la PSG, dar veneau oferte chiar si pentru toata echipa. N-am ramas pentru ca eram foarte iubiti in tara. La un meci din campionat, nu mai tin minte unde s-a jucat, crainicul a spus asa: “Din respect pentru jucatorii Craiovei, ei nu mai au numere, ci doar nume”.

“La meciul cu Kaiserslautern vedeam dublu”
- V-ati mai intilnit cu fosti adversari?
- Cu Giresse m-am intilnit in Maroc. Eu eram antrenor la FES, el - la FAR. M-a intrebat ce mai face Craiova. Acum, in Albania, selectioner este Briegel, fostul jucator de la Kaiserslautern.
Inaintea meciului de la Kaiserslautern v-ati operat la ochi. S-au zvonit multe lucruri, in epoca, despre acea intimplare. Ati jucat din eroism?
- Am jucat mai mult dintr-o prostie... Eu trebuia sa stau trei luni fara sa ma antrenez. Cu toate astea, n-am respectat indicatiile doctorilor. M-am antrenat separat, pe “barba” mea. Inainte de plecare, medicul Sica Frinculescu mi-a spus sa-mi iau echipament si sa fac deplasarea. Mi-a zis ca o sa fiu luat de umplutura. Aveam sa stau rezerva. Mai erau si altii accidentati, iar antrenorii n-aveau pe cine trece pe foaia de joc. M-au bagat pe teren la 3-0 pentru ei. Linia noastra de mijloc, trecuta de 30 de ani, nu facea fata ritmului nemtilor. Nea Tica Otet (n.r. - antrenorul “Stiintei”) m-a intrebat daca vad mingea. I-am spus ca da si m-a bagat in teren. Eu eram operat la ochi, la cristalin, si aveam lentila de contact. Pe atunci, lentilele de contact nu erau foarte bune. Aveam probleme cu departarea si apropierea si invers. Iar viteza jocului imi crea si mai multe probleme. La un moment dat, vedeam doua mingi si doar o jumatate de teren.

12.06.2003: Ticleanu, pe urmele lui Kempes
Antrenorul Aurel Ticleanu va antrena din sezonul viitor tot in campionatul de fotbal al Albaniei. Fostul international a primit o oferta de la formatia Lushnja, echipa care a fost pregatita in urma cu cinci ani si de Mario Alberto Kempes, celebrul fotbalist argentinian care a fost vedeta Campionatului Mondial din 1978. Ticleanu s-a intors saptamina trecuta in Albania, pentru a conduce Dinamo Tirana in finala Cupei, 1-0 cu Teuta Dürres. Imediat dupa meci, el a primit oferta de la Lushnja. “O sa accept, probabil, deoarece presedintele este un tip tinar, cu care ai ce sa discuti. Din pacate, nu pot sa aduc fotbalisti romani acolo, pentru ca sint prea scumpi”, a spus fostul mijlocas al Craiovei Maxima.

Ticleanu a implinit 43 de ani in Bangladesh (21 ianuarie 2002)
Mijlocasul fara plamini al Craiovei Maxima

"Aveam 15 ani cind am ajuns la Craiova. Constantin Otet m-a adus. De vreo trei ori a venit in toamna lui 1976 la Sadu sa ma vada cum joc. A patra oara s-a decis si m-a intrebat daca vreau sa merg la Universitatea. I-am raspuns ca vreau si asa am ajuns la echipa de tineret a Universitatii, al carei antrenor era atunci Constantin Otet. Doua meciuri am jucat la tineret, ultimele din turul editiei 1976/1977, cu FC Arges si Jiul Petrosani. Apoi am debutat, in returul aceleiasi editii, (’76/’77), in echipa mare, Constantin Teasca fiind cel care m-a promovat intr-un meci de campionat al Universitatii la Hunedoara, orasul unde am inceput sa joc in mod organizat fotbalul", isi aminteste Aurel Ticleanu de anii ’76/’77, cind s-a facut oltean.
Nascut in 20 ianuarie 1959 la Teliuc (Hunedoara), a invatat abc-ul fotbalului la "piticii" Corvinului Hunedoara cu antrenorul Mitica Patrascu, apoi a fost legitimat la Metalurgistul Sadu (Divizia C). A debutat in echipa mare a Craiovei intr-un meci de Cupa Romaniei, cu Jiul, inlocuindu-l pe regretatul Ion Oblemenco (minutul 85), apoi a urmat meciul de campionat de la Hunedoara. La Universitatea a cunoscut cele mai mari satisfactii ale carierei, cucerind doua titluri, trei cupe si calificindu-se in semifinalele Cupei UEFA (’82/’83), facind parte din celebra "Craiova Maxima". In echipa nationala a debutat in 1980, la Torino, cu Italia (1-3) si la Varsovia, cu Polonia (0-3). "Rezultatele meciurilor de debut - de la Torino si Varsovia - m-au descumpanit oarecum. Selectionerii Covaci si Cernaianu m-au luat si in turneul sud-american. La intoarcere, am jucat cu Italia si iarasi am pierdut (1-2). Si n-am fost titular in echipa nationala o buna perioada de timp. Apoi am revenit si am ajuns, in total, la 44 de meciuri si doua goluri marcate", a spus Ticleanu.
Dupa zece sezoane la Universitatea, Ticleanu a ajuns in Capitala, la Sportul Studentesc (1985-1989), pentru ca ultimii ani ai carierei de fotbalist sa-i petreaca in Cipru, la Olympiakos Nicosia (1989-1991). Statistic, "Chiose" - cum il alinta prietenii si colegii - a contabilizat 338 de partide si 21 de goluri in prima noastra divizie, iar in Cupele Europene, cu Universitatea - 42 de meciuri. Ca antrenor, a debutat la UTA (1991-1992). A urmat: Otelul Galati (1992-1994), Universitatea Craiova (1994), Viromet Victoria (1996), Rocar (1997), MAS Fès - Maroc (1998-1999), Otelul (2000). In returul campionatului 2000/2001 il regasim la Universitatea (presedinte si apoi director tehnic), apoi - in turul 2001/2002 - antrenor la Tractorul Brasov. In decembrie anul trecut, Primaria din Sadu - acolo unde a evoluat in primii ani ai carierei - i-a inminat titlul de cetatean de onoare al orasului.
Ieri a implinit 43 de ani, ziua de nastere petrecind-o in... Bangladesh, in capitala acestui stat din sudul Asiei, Dhaka. Sotia sa, aflata acum in Brasov, nu ne-a putut ieri confirma daca Ticleanu a si semnat contractul cu federatia din Bangladesh (pentru un an, selectioner), spunindu-ne doar atit: "Mi-a spus, asa, telegrafic, ca totul este OK, dar nu mi-a precizat daca a semnat vreun contract. Dupa toate probabilitatile, va reveni acasa in aprilie. Atunci ii voi aduce pe lume un copil, asa ca...".
(Ion Jianu - "Gazeta de Sud" Craiova)

Dupa Sarbatori, Aurel Ticleanu spera sa-si gaseasca un angajament in strainatate (20 decembrie 2001)
"Am avut oferte de la Sporting Lisabona si Bari"
Fostul international craiovean va deveni cetatean de onoare al orasului Sadu

Nascut in Teliuc - Hunedoara, Aurel Ticleanu a fost legitimat in 1974 la Metalurgistul Sadu, echipa de la care a ajuns, in 1976, la Universitatea Craiova. Mai departe, povestea mijlocasului de „aur“ al Craiovei Maxima este cunoscuta. Am reamintit acum despre inceputurile fotbalistice ale lui Ticleanu pentru ca tinerii care nu-i cunosc acest amanunt biografic petrecut la Metalurgistul Sadu sa inteleaga motivul pentru care Primaria orasului Sadu a hotarit ca la acest sfirsit de an sa-i ofere lui „Chiose“ un cadou inedit. Astfel, consiliul local a decis ca lui Aurel Ticleanu sa i se decerneze titlul de cetatean de onoare al orasului Sadu, festivitate ce va avea loc pe 27 decembrie si care, firesc, va fi onorata de Aurel Ticleanu.

- Cum a fost anul 2001 pentru Ticleanu? Sa incepem cu numirea ta ca presedinte la Universitatea?
- Voi din Craiova cunoasteti bine acel moment. Am fost contactat si lamurit de actionarii Universitatii intr-un miez de noapte, intr-un moment critic pentru clubul meu de suflet, chiar un moment disperat as spune. Adica, se schimbase si presedintele si antrenorul. Actionarii Universitatii mi-au propus o functie inedita pentru mine, aceea de presedinte la clubul unde m-am format ca om, am cunoscut perfectiunea ca fotbalist. Intr-un cuvint, cei mai frumosi ani ai mei i-am petrecut la Universitatea, deci nu puteam sa refuz propunerea actionarilor. Din fericire, impreuna cu antrenorul Nae Ungureanu am reusit sa redresam nava Universitatii, aflata in deriva. Iar la sfirsitul campionatului 1999/2000, echipa nu era clasata pe un loc retrogradabil, ci pe unul care a permis participarea in Cupa UEFA Intertoto. Cu o formatie fara titulari, ne-am facut totusi bine „prezenta“ in Intertoto...
- Si apoi, drept rasplata, Ticleanu si Ungureanu au fost indepartati de la Universitatea!
- Problema e putin altfel. Eu am comunicat hotarirea mea de a ramine, ca presedinte, doar pina in vara. Gindul meu era sa profesez ca antrenor si am decis sa plec de la conducerea clubului. Delicata a fost problema pentru Nae Ungureanu...
- De ce te ascunzi dupa vorbe? Am aflat ca te-a obligat actionarul Netoiu sa pleci!
- Nu e chiar asa! Vreau sa consemnezi adevarul. Dupa ultima etapa de campionat am intentionat sa plec la mare. Universitatea, cu Nae Ungureanu la cirma, n-a avut incotro si a obtinut calificarea pentru UEFA Intertoto, meritul fiind in egala masura al jucatorilor si al antrenorului.
- Te-ai implicat direct in acele probleme de atunci.
- Era firesc! Normal ca am pus umarul la acele reusite. In acea perioada insa eram in discutii cu unele echipe. Aveam citeva oferte ca antrenor. In rezumat, am plecat de la Universitatea, apoi am pregatit citeva etape divizionara B Tractorul Brasov. In prezent? Astept sa merg la Sadu pentru onoarea care mi-au facut-o. Le multumesc oamenilor de acolo pentru faptul ca voi deveni cetatean de onoare al acelui oras. Revelionul il petrec la Brasov, cu familia mea si cea a lui Costica Stefanescu. Apoi vom mai vedea! Poate am sansa unei echipe dintr-o tara mai calda...
- Apropo de oferte. Este adevarat ca ai avut in acest an o oferta de la Sporting Lisabona?
- Da, dar ca antrenor secund. A fost in primavara acestui an si eram ofertat in echipa, cu cipriotul Mazurakis principal. Pe linga Sporting, a existat si una de la Bari. De unde ma stia si de ce m-a preferat Mazurakis? Am jucat in ultimii ani ca fotbalist in Cipru (1986-1991) si l-am impresionat de atunci. Chiar si ca jucator ma dorea la Apoel Nicosia, eu evoluind la Olympiakos Nicosia. Ca o paranteza, am fost foarte aproape sa-l transfer pe Gica Craioveanu la echipa lui Mazurakis. In schimb, i-am recomandat doi marocani de la echipa pe care am pregatit-o in Maroc (Mas Fes), fotbalisti care au confirmat si sub comanda lui Mazurakis, unul dintre ei situindu-se pe locul trei in clasamentul golgheterilor. Apoel Nicosia, cu implementarile marocane recomandate de mine, s-a calificat atunci in Cupa UEFA. Ofer aceste amanunte - si iti multumesc pentru aceasta intrebare - deoarece vreau sa pun unele lucruri la punct vizavi de o anume declaratie a unui fotbalist de la Universitatea. Cind jucatorii pregatiti de mine la Mas Fes au ajuns pe mina cipriotului, acesta i-a testat si fizic. Rezultatele tuturor testelor au scos in evidenta faptul ca ambii jucatori din Maroc erau cei mai pregatiti.
- Apropo de acest subiect: s-a afirmat, dupa debarcarea ta, ca Universitatea a avut o pregatire fizica oarecum deficitara. Unul dintre jucatori a confirmat acest lucru. Comentezi?
- Nu vreau sa comentez declaratii facute intr-un moment anume. Din delicatete, ma abtin! Totusi, trebuie sa reamintesc cronologia anumitor evenimente, realitatea pregatirilor facute de antrenorii de atunci. Nu vreau acum sa supar pe nimeni, dar am impresia - nu si dovada - ca Florin Marin a sugerat anumite declaratii.
(Ion Jianu - "Gazeta de Sud" Craiova)