Astazi, 5 septembrie, se împlinesc 61 de ani de cînd a luat nastere cea mai iubita echipa din România. In cele ce urmeaza va prezentam pe scurt momentele importante ce au avut loc pe parcursul existentei Universitatii Craiova.
Universitatea este clubul sportiv al studentilor din Cetatea Baniei. Actul de nastere dateaza din toamna lui 1948 si este opera unui grup de entuziasti studenti si profesori craioveni.
S-a numit initial Clubul Sportiv Universitar Craiova (CSU Craiova) si a apartinut Asociatiei Nationale a Studentilor din România (ANSR). În 1950 a fost redenumita Stiinta Craiova, nume ramas si astazi drag suporterilor. Din 1966 pâna în prezent clubul se numeste Universitatea Craiova.
In 1955 la prima participare in divizia B, Stiinta Craiova ocupa locul 12 in clasament si retrogradeaza. In editia 1957-1958 castiga seria a 3-a a diviziei C si revine in B.
In anul 1963-1964, Stiinta castiga divizia B si promoveaza in primul esalon.
Editia 1972-1973, a ramas in istorie ca una dintre cele mai triste din istoria echipei. Atunci, Universitatea a ocupat locul al doilea dupa Dinamo, in urma jocurilor de culise ale echipei securitatii, care ”trebuia” sa iese campioana. In acel sezon Craiova a obtinut victorii incredibile la Bucuresti, 6-4 cu Rapid si 6-2 cu Steaua.
In sezonul 1973-1974, cand deja echipa se mutase de 7 ani pe “Central”, Universitatea cucereste primul titlu sau de campioana a Romaniei, fiind prima echipa studenteasca din tara si din Europa ajunsa campioana. Stiinta a ocupat locul 1 de la inceput si pana la sfarsitul competitiei.
Oprea, Manta, Niculescu, Badin, Deselnicu, Velea, Strambeanu, Ivan, Nita, Balaci, Berneanu, Taralunga, Oblemenco, Balan, Pana, Boc, Stefanescu, Marcu, Stancescu, Kiss, Chivu, Negrila, Constantinescu si antrenorii Constantin Cernaianu si Constantin Otet sunt cei care au facut “Centralul” sa traiasca momente magice. Campioana unei mari iubiri a transformat o metafora emotionanta intr-un titlu cu adanci rezonante…Tot acum, echipa craioveana va elimina pe Fiorentina in Cupa UEFA, dupa 0-0 in Italia si 1-0 la Craiova (gol semnat de Oblemenco in minutul 89).
Urmatoarele doua trofee ale clubului craiovean sunt doua Cupe ale Romaniei castigate in ’76-’77 si ’77-’78, prima intr-o finala contra Stelei (2-1), a doua in fata Olimpiei Satu-Mare (3-1).
Editia 1979-1980 aduce Baniei un nou titlu de campioana cu un lot care avea sa scrie istorie: Boldici, Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Balaci, Beldeanu, Crisan, Donose, Camataru, Geolgau, Cartu, Irimescu, Purima si Ciupitu.
In 1981, aceasta echipa reuseste sa cucereasca si Campionatul si Cupa Romaniei, calificandu-se in primele 8 echipe ale Europei, in turul 3 al Cupei Campionilor Europeni, performanta fara precedent in istoria fotbalului romanesc. Intre timp antrenori erau Oblemenco si Otet, iar Universitatea devenise deja un mit.
Stiinta se calificase in Cupa U.E.F.A in urma locului 2 ocupat in sezonul 1981-1982. Campania europeana din ’82-’83 avea sa fie cea mai mare performanta din istoria “Campioanei unei mari iubiri” semifinala Cupei UEFA si ramane intiparita cu litere de aur in istoria fotbalului romanesc. Echipa din Banie reuseste sa ajunga pana in semifinale, performanta neatinsa pana atunci de vreo echipa romaneasca. Pe parcurs, craiovenii au reusit sa elimine Fiorentina, echipa lui Passarella, Rossi, Antognoni, Bertoni sau Grazziani (3-1 la Craiova, 0-1 in Italia), Schamrock Rovers, (2-0 in deplasare si 3-0 acasa), Girondins de Bordeaux (0-1 in Franta, 1-0 in Banie, Geolgau a adus calificarea in minutul 101 al prelungirilor), FC Kaiserslautern (2-3 in Germania, 1-0 la Craiova).
In semifinale a intalnit echipa care va si castiga trofeul: Benfica Lisabona. Dupa un 0-0 in Portugalia, Universitatea a terminat acasa la egalitate 1-1 (Balaci 17 si Filipovici 53).
Universitatea Craiova – Benfica Lisabona (1983)
Universitatea Craiova invinge in 1989 marile rivale bucurestene, favorizate ale regimului comunist, anuntand parca revolutia din decembrie 1989.
In 1990-1991 castiga Campionatul National si Cupa Romaniei.
In stagiunea 1992-1993 Universitatea castiga ultimul trofeu important din palmares cu Marian Bondrea la timona, Cupa Romaniei, dupa ce trece in finala de Dacia Unirea Braila (2-0).
În sezonul 2004-2005 a retrogradat, dupa 41 de ani de prezenta în prima divizie, dar a revenit numai dupa un an de exil în divizia secunda. 19 mai 2006 a fost o zi in care Oltenia fotbalistica a explodat din nou de bucurie.
Stadioane:
Universitatea Craiova si-a disputat de-a lugul timpului partidele de pe teren propriu pe doua stadioane: „Tineretului” si „Central” (mai târziu redenumit „Ion Oblemenco”).
Pâna în 1967 echipa a jucat pe Stadionul Tineretului, situat în centrul orasului. Pe acest stadion suporterii Universitatii Craiova au sarbatorit în 1955 si 1958 promovarile în Divizia B, dar si prima promovare în Divizia A, în 1964. În urma acestei performante s-a proiectat si realizat constructia celui mai mare stadion din provincie la acea vreme. Arena se numea „Central” si a fost inaugurata la 29 octombrie 1967, cu ocazia meciului echipelor de tineret ale României si Poloniei (2-2). Odata cu disparitia celui mai mare fotbalist din istoria Craiovei în anul 1996, Stadionul Central a primit numele „Ion Oblemenco”.
28 noiembrie 2002 este ziua în care s-a efectuat primul antrenament al Universitatii la lumina reflectoarelor, antrenament la care au asistat circa 2.000 de spectatori. Pe 29 noiembrie 2002 a avut loc inaugurarea oficiala a nocturnei în fata a 15.000 de spectatori, iar pe 30 noiembrie 2002 s-a jucat primul meci în nocturna: Universitatea Craiova – Ceahlaul Piatra-Neamt (0-0), partida la care au asistat 40.000 de spectatori.
Emblema:
“Arhitectul Radu Ionescu si subinginerul Petre Dragu (ambii de la Institutul de proiectari judetean) au realizat proiectul unei noi embleme a Clubului Sportiv Universitatea Craiova. “Figura” centrala a acestei steme este un leu – insemn al puterii, simbol ce se afla si pe stema judetului Dolj – care priveste cu multa siguranta inainte si tine autoritar, sub unul din picioarele din spate, o minge. Noul si atat de sugestivul insemn al clubului este incadrat de litera “U” (initiala Universitatii), repetat aconcentric de 5 ori – semnificand cele 5 continente pe care au evoluat sportivii craioveni, dar si cele 5 sectii ale clubului: fotbal, atletism, volei, tenis de masa si handbal. Pe umerii initialei “U” este inscris, cu caractere mari, numele municipiului nostru, Craiova.” (Ziarul “Inainte” – 16 aprilie 1983)
Performante interne
* 43 de ani (41 consecutivi) pe prima scena fotbalistica
* locul 4 în clasamentul tututor timpurilor al Diviziei A
* 4 titluri de campioana a României: 1974, 1980, 1981, 1991
* de 5 ori locul 2: 1973, 1982, 1983, 1994, 1995
* de 7 ori locul 3: 1967, 1975, 1977, 1984, 1986, 1990, 1993
* de 6 ori cîstigatoare a Cupei României: 1977, 1978, 1981, 1983, 1991, 1993
o 1977 • 2 – 1 Steaua Bucuresti
o 1978 • 3 – 1 Olimpia Satu-Mare
o 1981 • 6 – 0 Politehnica Timisoara
o 1983 • 3 – 1 Politehnica Timisoara
o 1991 • 2 – 1 FC Bacau
o 1993 • 2 – 0 Dacia Unirea Braila
* 5 finale ale Cupei României: 1975, 1985, 1994, 1998, 2000
Performante externe
* semifinalista a Cupei UEFA: 1982-1983
* participare la 14 editii ale Cupei UEFA
* participare la 4 editii ale Cupei Campionilor Europeni
* sfertfinalista a Cupei Campionilor Europeni 1981-1982
(Din categoria Articole)
2009-09-01: Nelu Oblemenco-un mare OM
1 septembrie 2009: se implinesc 13 ani de cand s-a stins din viata cel mai iubit fotbalist oltean din toate timpurile: Ion Oblemenco.
-Ce simti cand ajungi in fata portarilor Nelule?
-Mila.Cand ajung la 7, 8, 10 metri de poarta , am un sentiment de retinere.Pentru ca duelul e inegal.Daca sutez sanatos nici n-apuca sa clipeasca.Asta a fost unul din motivele pentru care m-am profilat pe sutul de la distanta.Marcand de la distanta, satisfactia e de trei ori mai mare.Pentru ca nu l-ai executat pe portar, ca pe un condamnat.L- ai vanat, l-ai pacalit…ai castigat un duel in care sansele au fost egale…
Pe 13 mai, ar fi implinit 64 de ani.Dar Dumnezeu l-a luat devreme dintre noi.Se spune ca ia multi oameni buni pentru ca are nevoie de ei in Ceruri.Ion Oblemenco era , inainte de a fi un mare fotbalist, un mare OM.Un mare sufletist.De el toata lumea a vorbit mereu cu veneratie.NIMENI nu l-a vorbit de rau.Toti fotbalistii , colegii lui de la echipa l-au iubit si l-au respectat.Toti suporterii craioveni l-au idolatrizat. Omul acesta a fost cel mai iubit din Oltenia.Si nu exagerez absolut deloc.Si omul acesta a iubit fotbalul mai mult decat l-a iubit pe el lumea…
Pe 28 octombrie 1972, idolul Olteniei se zbatea intre viata si moarte.Internat de ugenta, suferea de ulcer duodenal si in acel moment ulcerul perforase.Dupa doua interventii chirurgicale complicate cumulate cu o complicatie la plamani aparuta in timpul operatiilor, Ion Oblemenco , inconstient aiureaza.Printre gemete si bolboroseli, articuleaza si cateva cuvinte:“…Apa, vreau apa!….Haideti baieti!…Haideti ca le dam gol!….Apa!…Apa!…”.
Dupa zece zile de la a doua operatie, cand ajunsese din omul puternic care era inainte, doar piele si os, timp in care un oras intreg era conectat la drama idolului , realizand un pelerinaj in toata regula la spital, medicul echipei, regretatul Sica Frinculescu poarta un scurt dialog cu el:
-Nelutule, tu ai sa joci din nou fotbal, nu se poate sa nu joci din nou.
-Vorbesti serios doctore?Crezi, nea Sica?Crezi, pe cuvantul dumitale de onoare, ca o sa mai joc?
-Nu cred Nelule, sunt sigur.Un om ca tine poate orice!
Spitatul nr.1 era un adevarat punct de interes, veneau oameni din oras si din afara lui, asteptau ore intregi la poarta, se invarteau in jurul spitalului si nu plecau pana nu aflau ceva despre Oblemenco.In fata spitaului era o adevarata tribuna, oameni care veneau dis-de-dimineata, inainte de a pleca la lucru si reveneau dupa serviciu.Asta s-a intamplat zi de zi, pana la inceputul lui decembrie, atat timp cat Ion Oblemenco a stat in spital…
La un moment dat, o batranica , dupa ce isi vizitase o ruda internata, incearca sa intre in salonul pazit mai ceva ca o arhiva a statului.Este intrebata:
-Pe cine cauti matale?
-Pe al lui Oblemenco, maica.
-Da’ esti ruda cu el?
-Nu maica, nu l-am vazut in viata mea, dar toti oamenii de la noi din Mehedinti, nu stiu care-i soarta lui, saracu’ si m-au rugat sa le aduc o veste de la el.Pe la noi multi oameni se roaga pentru viata si sanatatea baiatului asta.
Dupa aceasta perioada, Oblemenco incepe sa invete sa mearga din nou, sa alerge, sa loveasca mingea… La inceput cu sfiala, apoi cu mai mult curaj.Dupa o perioada de pregatire montana, in care a tras cat pentru 10 ani, cu gandul la acei oameni care sufereau la poarta spitalului, vine primul meci, la Bucuresti , cu Rapid.Pe Republicii.Va fi un meci de vis, in care Oblemenco va inscrie 3 goluri, unul antologic, de la 30 de metri, direct la vinclu…portarul nu schiteaza niciun gest.Dupa meci, in vestiar, in timp ce toti sarbatoreau victoria cu 6-4 !, Oblemenco sta intr-un colt si plange ca un copil.Sica Frinculescu, medicul, spreriat ca i s-a intamplat din nou ceva sare la el :“Nu-i nimic nea Sica, nu te speria, n-am nimic.Doar ca nu credeam ca mai apuc clipa asta”….
In acel sezon, 1972-1973, Universitatea Craiova, cu Ion Oblemenco la timona, desi rateaza la mustata (la un singur gol ) titlul de campioana se alege cu un titlu, mult mai pretios:”Campioana Unei Mari Iubiri”. In acel sezon a castigat cu Rapid la Bucuresti cu 6-4 si cu Steaua , tot la Bucuresti , 6-2 ! Un sezon in care desi a lipsit foarte mult, Oblemenco a fost golgeterul tarii….
-Ce simti cand inscrii un gol , Nelule?
-E ca si cum te-ai imbata pe loc…de fericire.Nu mai auzi, nu mai vezi nimic, ai uitat parca pe ce lume esti si-ti vine sa te duci la spectatori sa-i imbratisezi pe toti, pe rand…
Colegii despre Oblemenco, OMUL:
Boc: “Om cu adevarat rar”
Velea: ” N-a avut nicicand Craiova un asemenea fotbalist-om, exemplu pentru toti”
Deselnicu: “Cand zici Craiova zici Oblemenco.Nu va inchipuiti ce simtim noi cand e Nelu in echipa.Poate credeti ca exagerez, dar el e tot moralul Craiovei”
Strimbeanu: “Omul Oblemenco este un mare suflet, un frate”
Taralunga: “Ca om ne domina prin sufletul sau mare, printr-un caracter de o mare integritate”
Stefanescu: “Mare fotbalist, mare om”
Marcu: “L-am vazut aproape mort, l-am vazut cum reinvie si ne-a dat tuturor o extraordinara pilda de forta morala.Oblemenco este un nume in fata caruia orice iubitor de fotbal trebuie sa-si scoata palaria”
Balaci: “Am avut mare noroc sa intalnesc in calea vietii mele un asemenea fotbalist, un asemenea om.Fara sa vrea mi-a dat nenumarate lectii de fotbal, de omenie.Nea Nelu este un model pentru toti”
La 1 septembrie 1996, cel mai iubit fiu al Craiovei se stingea din viata , in urma unui atac de cord.Decesul a survenit intr-un meci in timp ce se afla pe banca de rezerve, ca antrenor.In acel timp, o ploaie care a tinut cateva zile a inundat complet terenul stadionului craiovean.Pana si Dumnezeu il plangea…….
Ion Oblemenco, jucatorul cu sut naprasnic , cel care a fost capitanul Craiovei si sufletul echipei in anii ‘70 a fost golgeter al Romaniei de patru ori.A castigat un titlu de campion si o cupa ca jucator cu Universitatea si un event ca antrenor principal.Tunarul si sufletul Craiovei nu a jucat niciodata in echipa nationala, desi si-ar fi dorit enorm.Macar un minut…Acum a ramas un nume pe o cruce si “un sut impietrit” la portile stadionului care-i poarta numele.Dar cel mai important, a ramas in inimile tuturor suporterilor Craiovei.Care si azi , la auzul acestui nume isi scot palaria in semn de deosebit respect.
http://screenshoote rs.eu/?p= 1648
(Din categoria Articole)
1 septembrie 2009: se implinesc 13 ani de cand s-a stins din viata cel mai iubit fotbalist oltean din toate timpurile: Ion Oblemenco.
-Ce simti cand ajungi in fata portarilor Nelule?
-Mila.Cand ajung la 7, 8, 10 metri de poarta , am un sentiment de retinere.Pentru ca duelul e inegal.Daca sutez sanatos nici n-apuca sa clipeasca.Asta a fost unul din motivele pentru care m-am profilat pe sutul de la distanta.Marcand de la distanta, satisfactia e de trei ori mai mare.Pentru ca nu l-ai executat pe portar, ca pe un condamnat.L- ai vanat, l-ai pacalit…ai castigat un duel in care sansele au fost egale…
Pe 13 mai, ar fi implinit 64 de ani.Dar Dumnezeu l-a luat devreme dintre noi.Se spune ca ia multi oameni buni pentru ca are nevoie de ei in Ceruri.Ion Oblemenco era , inainte de a fi un mare fotbalist, un mare OM.Un mare sufletist.De el toata lumea a vorbit mereu cu veneratie.NIMENI nu l-a vorbit de rau.Toti fotbalistii , colegii lui de la echipa l-au iubit si l-au respectat.Toti suporterii craioveni l-au idolatrizat. Omul acesta a fost cel mai iubit din Oltenia.Si nu exagerez absolut deloc.Si omul acesta a iubit fotbalul mai mult decat l-a iubit pe el lumea…
Pe 28 octombrie 1972, idolul Olteniei se zbatea intre viata si moarte.Internat de ugenta, suferea de ulcer duodenal si in acel moment ulcerul perforase.Dupa doua interventii chirurgicale complicate cumulate cu o complicatie la plamani aparuta in timpul operatiilor, Ion Oblemenco , inconstient aiureaza.Printre gemete si bolboroseli, articuleaza si cateva cuvinte:“…Apa, vreau apa!….Haideti baieti!…Haideti ca le dam gol!….Apa!…Apa!…”.
Dupa zece zile de la a doua operatie, cand ajunsese din omul puternic care era inainte, doar piele si os, timp in care un oras intreg era conectat la drama idolului , realizand un pelerinaj in toata regula la spital, medicul echipei, regretatul Sica Frinculescu poarta un scurt dialog cu el:
-Nelutule, tu ai sa joci din nou fotbal, nu se poate sa nu joci din nou.
-Vorbesti serios doctore?Crezi, nea Sica?Crezi, pe cuvantul dumitale de onoare, ca o sa mai joc?
-Nu cred Nelule, sunt sigur.Un om ca tine poate orice!
Spitatul nr.1 era un adevarat punct de interes, veneau oameni din oras si din afara lui, asteptau ore intregi la poarta, se invarteau in jurul spitalului si nu plecau pana nu aflau ceva despre Oblemenco.In fata spitaului era o adevarata tribuna, oameni care veneau dis-de-dimineata, inainte de a pleca la lucru si reveneau dupa serviciu.Asta s-a intamplat zi de zi, pana la inceputul lui decembrie, atat timp cat Ion Oblemenco a stat in spital…
La un moment dat, o batranica , dupa ce isi vizitase o ruda internata, incearca sa intre in salonul pazit mai ceva ca o arhiva a statului.Este intrebata:
-Pe cine cauti matale?
-Pe al lui Oblemenco, maica.
-Da’ esti ruda cu el?
-Nu maica, nu l-am vazut in viata mea, dar toti oamenii de la noi din Mehedinti, nu stiu care-i soarta lui, saracu’ si m-au rugat sa le aduc o veste de la el.Pe la noi multi oameni se roaga pentru viata si sanatatea baiatului asta.
Dupa aceasta perioada, Oblemenco incepe sa invete sa mearga din nou, sa alerge, sa loveasca mingea… La inceput cu sfiala, apoi cu mai mult curaj.Dupa o perioada de pregatire montana, in care a tras cat pentru 10 ani, cu gandul la acei oameni care sufereau la poarta spitalului, vine primul meci, la Bucuresti , cu Rapid.Pe Republicii.Va fi un meci de vis, in care Oblemenco va inscrie 3 goluri, unul antologic, de la 30 de metri, direct la vinclu…portarul nu schiteaza niciun gest.Dupa meci, in vestiar, in timp ce toti sarbatoreau victoria cu 6-4 !, Oblemenco sta intr-un colt si plange ca un copil.Sica Frinculescu, medicul, spreriat ca i s-a intamplat din nou ceva sare la el :“Nu-i nimic nea Sica, nu te speria, n-am nimic.Doar ca nu credeam ca mai apuc clipa asta”….
In acel sezon, 1972-1973, Universitatea Craiova, cu Ion Oblemenco la timona, desi rateaza la mustata (la un singur gol ) titlul de campioana se alege cu un titlu, mult mai pretios:”Campioana Unei Mari Iubiri”. In acel sezon a castigat cu Rapid la Bucuresti cu 6-4 si cu Steaua , tot la Bucuresti , 6-2 ! Un sezon in care desi a lipsit foarte mult, Oblemenco a fost golgeterul tarii….
-Ce simti cand inscrii un gol , Nelule?
-E ca si cum te-ai imbata pe loc…de fericire.Nu mai auzi, nu mai vezi nimic, ai uitat parca pe ce lume esti si-ti vine sa te duci la spectatori sa-i imbratisezi pe toti, pe rand…
Colegii despre Oblemenco, OMUL:
Boc: “Om cu adevarat rar”
Velea: ” N-a avut nicicand Craiova un asemenea fotbalist-om, exemplu pentru toti”
Deselnicu: “Cand zici Craiova zici Oblemenco.Nu va inchipuiti ce simtim noi cand e Nelu in echipa.Poate credeti ca exagerez, dar el e tot moralul Craiovei”
Strimbeanu: “Omul Oblemenco este un mare suflet, un frate”
Taralunga: “Ca om ne domina prin sufletul sau mare, printr-un caracter de o mare integritate”
Stefanescu: “Mare fotbalist, mare om”
Marcu: “L-am vazut aproape mort, l-am vazut cum reinvie si ne-a dat tuturor o extraordinara pilda de forta morala.Oblemenco este un nume in fata caruia orice iubitor de fotbal trebuie sa-si scoata palaria”
Balaci: “Am avut mare noroc sa intalnesc in calea vietii mele un asemenea fotbalist, un asemenea om.Fara sa vrea mi-a dat nenumarate lectii de fotbal, de omenie.Nea Nelu este un model pentru toti”
La 1 septembrie 1996, cel mai iubit fiu al Craiovei se stingea din viata , in urma unui atac de cord.Decesul a survenit intr-un meci in timp ce se afla pe banca de rezerve, ca antrenor.In acel timp, o ploaie care a tinut cateva zile a inundat complet terenul stadionului craiovean.Pana si Dumnezeu il plangea…….
Ion Oblemenco, jucatorul cu sut naprasnic , cel care a fost capitanul Craiovei si sufletul echipei in anii ‘70 a fost golgeter al Romaniei de patru ori.A castigat un titlu de campion si o cupa ca jucator cu Universitatea si un event ca antrenor principal.Tunarul si sufletul Craiovei nu a jucat niciodata in echipa nationala, desi si-ar fi dorit enorm.Macar un minut…Acum a ramas un nume pe o cruce si “un sut impietrit” la portile stadionului care-i poarta numele.Dar cel mai important, a ramas in inimile tuturor suporterilor Craiovei.Care si azi , la auzul acestui nume isi scot palaria in semn de deosebit respect.
http://screenshoote rs.eu/?p= 1648
(Din categoria Articole)
2009-05-18: Patimile Craiovei
Urmează săptămîni decisive pentru echipă şi patron. Adrian Mititelu a sfidat canoanele fotbalului. A renunţat la antrenor înaintea celor mai importante etape din istoria recentă a Craiovei.
Patronul “Ştiinţei” e obişnuit cu riscul, altfel nu ar fi preluat în 2005 un club cu vestiare pustii. “Craiova ajunge în Divizia C”, “Nu are bani să ţină clubul”, murmurau fostele glorii în loc să-i dea o mînă de ajutor.
Şi cînd l-a rechemat pe Nicolo Napoli, italianul umilit de Dinel Staicu, Mititelu a fost la fel de nepopular. Nici acum, cînd l-a demis, ghidîndu-se după principiul “Eu te-am făcut, eu te omor”, nu a primit aplauze. Divorţul fusese anunţat de criticile repetate la adresa fostului fundaş al Juventusului, căruia i s-a reproşat că echipa gîfîie pentru că antrenorul a întrerupt, în iarnă, colaborarea cu preparatorul fizic Urbano Lega. Primele semne apăruseră dinaintea returului, cînd Napoli negociase un cantonament în Italia, iar Mititelu a optat pentru un stagiu în Antalya. Mititelu nu trebuie să uite că Universităţii îi lipseşte tonusul, dar şi un vîrf meseriaş. Cu Baird şi Njock accidentaţi, Napoli a cerut un atacant, dar a fost nevoit să mizeze pe fragedul Mihai Costea şi pe indolentul Dina. “Ştiinţa” s-a chinuit în ultimele meciuri, dar cine poate garanta că va zburda fără Napoli pe bancă?
În Europa League sau în liga secundă?, aceasta e întrebarea ce-i macină pe fanii Craiovei. După ce a cumpărat clubul de la Dinel Staicu, Mititelu a promis că alb-albaştrii nu vor mai juca niciodată la matineu. Palmaresul şi istoria “Campioanei unei mari iubiri” nu pot influenţa decizia Comisiei de Licenţiere. Vor hotărî actele pe care le va depune Mititelu pentru apel. Cînd Craiova cîştiga primul titlu, în 1974, un şofer entuziast de camion traversa capitala cu un mesaj scris pe prelată: “U Craiova campioană fără milă şi pomană”. Suporterii olteni nu vor clemenţa federaţiei, solicită o evaluare obiectivă. Există voci ce susţin că patronul are probleme cu banii şi că va profita de o eventuală retrogradare pentru a vinde jucătorii, încercînd să arunce vina pe Mircea Sandu. Contestat din primul minut la Craiova, Mititelu e obişnuit cu scenariada, dar n-a fost niciodată într-o ipostază atît de dificilă. Dacă “Ştiinţa” va fi pedepsită de FRF, tribuna nu-l va cauţiona, ci-i va oferi un loc în loja damnaţilor, lîngă Neţoiu şi Staicu.
“Am albit pentru Craiova”, mărturisea Cristi Minculescu. “Ştiinţa” nu e o echipă uşor de iubit. Trebuie să ai permis de montaigne-russe pentru a rezista. Indiferent de ce se va întîmpla în următoarele săptămîni, nu veţi vedea o Craiova plînsă. Lacrimile au secat demult.
Autor: Alin Fornade
(Din categoria Articole)
Urmează săptămîni decisive pentru echipă şi patron. Adrian Mititelu a sfidat canoanele fotbalului. A renunţat la antrenor înaintea celor mai importante etape din istoria recentă a Craiovei.
Patronul “Ştiinţei” e obişnuit cu riscul, altfel nu ar fi preluat în 2005 un club cu vestiare pustii. “Craiova ajunge în Divizia C”, “Nu are bani să ţină clubul”, murmurau fostele glorii în loc să-i dea o mînă de ajutor.
Şi cînd l-a rechemat pe Nicolo Napoli, italianul umilit de Dinel Staicu, Mititelu a fost la fel de nepopular. Nici acum, cînd l-a demis, ghidîndu-se după principiul “Eu te-am făcut, eu te omor”, nu a primit aplauze. Divorţul fusese anunţat de criticile repetate la adresa fostului fundaş al Juventusului, căruia i s-a reproşat că echipa gîfîie pentru că antrenorul a întrerupt, în iarnă, colaborarea cu preparatorul fizic Urbano Lega. Primele semne apăruseră dinaintea returului, cînd Napoli negociase un cantonament în Italia, iar Mititelu a optat pentru un stagiu în Antalya. Mititelu nu trebuie să uite că Universităţii îi lipseşte tonusul, dar şi un vîrf meseriaş. Cu Baird şi Njock accidentaţi, Napoli a cerut un atacant, dar a fost nevoit să mizeze pe fragedul Mihai Costea şi pe indolentul Dina. “Ştiinţa” s-a chinuit în ultimele meciuri, dar cine poate garanta că va zburda fără Napoli pe bancă?
În Europa League sau în liga secundă?, aceasta e întrebarea ce-i macină pe fanii Craiovei. După ce a cumpărat clubul de la Dinel Staicu, Mititelu a promis că alb-albaştrii nu vor mai juca niciodată la matineu. Palmaresul şi istoria “Campioanei unei mari iubiri” nu pot influenţa decizia Comisiei de Licenţiere. Vor hotărî actele pe care le va depune Mititelu pentru apel. Cînd Craiova cîştiga primul titlu, în 1974, un şofer entuziast de camion traversa capitala cu un mesaj scris pe prelată: “U Craiova campioană fără milă şi pomană”. Suporterii olteni nu vor clemenţa federaţiei, solicită o evaluare obiectivă. Există voci ce susţin că patronul are probleme cu banii şi că va profita de o eventuală retrogradare pentru a vinde jucătorii, încercînd să arunce vina pe Mircea Sandu. Contestat din primul minut la Craiova, Mititelu e obişnuit cu scenariada, dar n-a fost niciodată într-o ipostază atît de dificilă. Dacă “Ştiinţa” va fi pedepsită de FRF, tribuna nu-l va cauţiona, ci-i va oferi un loc în loja damnaţilor, lîngă Neţoiu şi Staicu.
“Am albit pentru Craiova”, mărturisea Cristi Minculescu. “Ştiinţa” nu e o echipă uşor de iubit. Trebuie să ai permis de montaigne-russe pentru a rezista. Indiferent de ce se va întîmpla în următoarele săptămîni, nu veţi vedea o Craiova plînsă. Lacrimile au secat demult.
Autor: Alin Fornade
(Din categoria Articole)
2008-01-17: Un amorez intarziat: Gica Popescu
Un amorez intirziat: Gica Popescu
Julius Constantinescu
Am copilarit tinind cu o echipa mare si imbatrinesc de cind tin cu o echipa mica. Am copilarit convins ca Balaci le da craci la orice ora lui Passarella si Tigana si imbatrinesc vazind ca lui Dananae ii poate strecura oricine mingea printre picioare. Am debutat in echipa cartierului intr-un tricou caramiziu, pe spatele caruia scrisesem, cu vopsea alba, "Lung", si-mi inchei cariera pe terenurile de zgura din Bucuresti in mistourile amicilor: "Hai, Ciuca, hai, cur de vaduva, alearga!".
Partea buna in toata aceasta poveste este aceea ca te obisnuiesti. Exista drame mult mai mari. Unii au fost bogati si-acum n-au dupa ce bea apa, fosti campioni de ski sau inot sfirsesc intr-un scaun cu rotile; mare brinza ca tu ai tinut, odata, cu o echipa care, intr-un singur sezon, scotea din Europa vreo 8 campioni mondiali si citiva viitori campioni europeni. Aproape ca nici nu-mi mai aduc aminte. Se poate trai si fara un rinichi, un plamin sau o mina, darmite fara linie de fund.
Universitatea Craiova e ca o femeie: ori te obisnuiesti cu ea asa cum e, ori o lasi de tot. Asta n-a inteles Gica Popescu: cind l-a vrut ea, n-a vrut-o el. Acum, cind o vrea el, nu-l mai vrea ea. Asa e in amor. Nu te poti intoarce intotdeauna la o femeie, chiar daca esti un barbat de succes, frumos, destept si bogat. De multe ori, o femeie alege un barbat mai sters care i-a adus un ceai cind ei ii era rau, iar tu umblai cine stie pe unde. Asa-i in dragoste, Gica! Unele femei, cu vocatie de intretinute, se urca in primul Jeep. Altele prefera sa ramina cu un barbat mai putin realizat. Ca Lutu, de pilda. N-o plimba el prin toata lumea, dar macar o face sa rida. Daca dragostea si aplauzele s-ar contabiliza in caseta tehnica, ai fi un anonim, Gica!
Autor: Julius Constantinescu - http://www.7plus.ro/?arhiva=18/01/2008&id=1076
(Din categoria Articole)
Un amorez intirziat: Gica Popescu
Julius Constantinescu
Am copilarit tinind cu o echipa mare si imbatrinesc de cind tin cu o echipa mica. Am copilarit convins ca Balaci le da craci la orice ora lui Passarella si Tigana si imbatrinesc vazind ca lui Dananae ii poate strecura oricine mingea printre picioare. Am debutat in echipa cartierului intr-un tricou caramiziu, pe spatele caruia scrisesem, cu vopsea alba, "Lung", si-mi inchei cariera pe terenurile de zgura din Bucuresti in mistourile amicilor: "Hai, Ciuca, hai, cur de vaduva, alearga!".
Partea buna in toata aceasta poveste este aceea ca te obisnuiesti. Exista drame mult mai mari. Unii au fost bogati si-acum n-au dupa ce bea apa, fosti campioni de ski sau inot sfirsesc intr-un scaun cu rotile; mare brinza ca tu ai tinut, odata, cu o echipa care, intr-un singur sezon, scotea din Europa vreo 8 campioni mondiali si citiva viitori campioni europeni. Aproape ca nici nu-mi mai aduc aminte. Se poate trai si fara un rinichi, un plamin sau o mina, darmite fara linie de fund.
Universitatea Craiova e ca o femeie: ori te obisnuiesti cu ea asa cum e, ori o lasi de tot. Asta n-a inteles Gica Popescu: cind l-a vrut ea, n-a vrut-o el. Acum, cind o vrea el, nu-l mai vrea ea. Asa e in amor. Nu te poti intoarce intotdeauna la o femeie, chiar daca esti un barbat de succes, frumos, destept si bogat. De multe ori, o femeie alege un barbat mai sters care i-a adus un ceai cind ei ii era rau, iar tu umblai cine stie pe unde. Asa-i in dragoste, Gica! Unele femei, cu vocatie de intretinute, se urca in primul Jeep. Altele prefera sa ramina cu un barbat mai putin realizat. Ca Lutu, de pilda. N-o plimba el prin toata lumea, dar macar o face sa rida. Daca dragostea si aplauzele s-ar contabiliza in caseta tehnica, ai fi un anonim, Gica!
Autor: Julius Constantinescu - http://www.7plus.ro/?arhiva=18/01/2008&id=1076
(Din categoria Articole)
2007-12-30: Plugusor cu patru boi, tras de olteni, de la noi
Aho, aho, ultrasi si frati,
Stati putin si nu cântati,
Prin peluze v-adunati!
Mâine anu’ se-nnoieste
Si echipa noastra creste
Precum merii, precum perii
Si precum bananierii.
Dina, ca si Ronaldinho,
Napoli va fi Mourinho,
Mititelu -Berlusconi
Jerry Gane - Trappattoni
Mânati, mai, hai, hai...
Gargalie va înscrie
Goluri - sute, poate o mie,
Si Bornescu, ca Buffon,
La victorii va da ton.
Ciuca - fundasul de fier
Cu talent si cu mult fler,
Va deposeda în draci,
N-o sa ai ce sa îi faci.
„Cangurii“ din Antipozi,
Mitchell, Baird si chiar si Rose,
Sigur vor face uitata
Maxima de altadata.
Mânati, mai, hai, hai...
Iar la mijloc Hagi-Lutu
Si „Baronul“, el micutu’,
Doar spectacol or sa faca
Sa ramâna lumea „masca“.
În ajun de Anu’ Nou
Puneti mâna pe lasou
Ca sa prindem noi talente
Din aceia de fac fente
Ca si Wobay, ca si Costea,
Sa se duca-n tara vestea.
Titluri, cupe or sa vina
N-o sa-ncapa în masina.
Iara Mitu-n magazin
O sa vânda tuica, vin,
Nu va mai fi ros-albastru,
Se va vopsi alb-albastru
Si nu doar din interes,
Pentru glorie, palmares.
Mânati, mai, hai, hai...
Dananae va fi Pirlo
„Oblemenco“, ca „San Siro“,
Iar Curteanu, ca si Nesta,
Va declansa fiesta.
Mâine se-nnoieste Anu’,
Miti iar sare cu banu’
Pentru Stoianof, Saceanu,
Pentru Busu, Barboianu,
Chiar si pentru Gângioveanu.
Stoica va-ncepe sa spere
La buzunare prospere
Si o sa-nceapa iar sa strige
„Vrem UEFE, Champions Lige“!
Mânati, mai, hai, hai...
Ia mai mânati, mai, flacai,
Sa uram pe multe cai
Ca avem doi Balaci buni,
Unu’ vechi de prin strabuni
Si-unu’ mic, dar talentat,
Ce înca n-a explodat.
Îl avem pe Barboianu
Cu picioru’ ca ciocanu’,
Pe Banica, jos, pe banca,
Teama, frica o sa-i treaca.
La multi ani cu sanatate
Sa dati goluri cât se poate!
Mânati, mai, hai, hai...
(Din categoria Articole)
Aho, aho, ultrasi si frati,
Stati putin si nu cântati,
Prin peluze v-adunati!
Mâine anu’ se-nnoieste
Si echipa noastra creste
Precum merii, precum perii
Si precum bananierii.
Dina, ca si Ronaldinho,
Napoli va fi Mourinho,
Mititelu -Berlusconi
Jerry Gane - Trappattoni
Mânati, mai, hai, hai...
Gargalie va înscrie
Goluri - sute, poate o mie,
Si Bornescu, ca Buffon,
La victorii va da ton.
Ciuca - fundasul de fier
Cu talent si cu mult fler,
Va deposeda în draci,
N-o sa ai ce sa îi faci.
„Cangurii“ din Antipozi,
Mitchell, Baird si chiar si Rose,
Sigur vor face uitata
Maxima de altadata.
Mânati, mai, hai, hai...
Iar la mijloc Hagi-Lutu
Si „Baronul“, el micutu’,
Doar spectacol or sa faca
Sa ramâna lumea „masca“.
În ajun de Anu’ Nou
Puneti mâna pe lasou
Ca sa prindem noi talente
Din aceia de fac fente
Ca si Wobay, ca si Costea,
Sa se duca-n tara vestea.
Titluri, cupe or sa vina
N-o sa-ncapa în masina.
Iara Mitu-n magazin
O sa vânda tuica, vin,
Nu va mai fi ros-albastru,
Se va vopsi alb-albastru
Si nu doar din interes,
Pentru glorie, palmares.
Mânati, mai, hai, hai...
Dananae va fi Pirlo
„Oblemenco“, ca „San Siro“,
Iar Curteanu, ca si Nesta,
Va declansa fiesta.
Mâine se-nnoieste Anu’,
Miti iar sare cu banu’
Pentru Stoianof, Saceanu,
Pentru Busu, Barboianu,
Chiar si pentru Gângioveanu.
Stoica va-ncepe sa spere
La buzunare prospere
Si o sa-nceapa iar sa strige
„Vrem UEFE, Champions Lige“!
Mânati, mai, hai, hai...
Ia mai mânati, mai, flacai,
Sa uram pe multe cai
Ca avem doi Balaci buni,
Unu’ vechi de prin strabuni
Si-unu’ mic, dar talentat,
Ce înca n-a explodat.
Îl avem pe Barboianu
Cu picioru’ ca ciocanu’,
Pe Banica, jos, pe banca,
Teama, frica o sa-i treaca.
La multi ani cu sanatate
Sa dati goluri cât se poate!
Mânati, mai, hai, hai...
(Din categoria Articole)
2007-12-11: Ai dormit bine, Dorele?
Imparatul Patagoniei
Julius Constantinescu
Exista oameni eminamente predispusi spre visare. Nimic nu-i poate impiedica sa viseze cu ochii deschisi, cit e ziua de lunga, la lucruri marete si la intimplari extraordinare ai caror eroi sint ei insisi. Unii oameni viseaza sa descopere leacul impotriva cancerului (lucru cu atit mai de isprava, cu cit ei sint de meserie contabili sau frizeri), altii se viseaza imparatul Patagoniei, iar altii spera sa gaseasca ramasitele Zborului 19, disparut misterios in Triunghiul Bermudelor si descoperit, citeva decenii mai tirziu, plutind in deriva intr-un canal de irigatii de pe raza comunei Merei, judetul Buzau.
In ce-l priveste, Dorel Stoica viseaza ca e fotbalist. Asta, in general. Periodic, mai viseaza si alte traznai. De pilda, dupa prima etapa visa ca Universitatea Craiova, condusa excelent din teren de el insusi, va lua titlul en-fanfare. Au urmat sapte infringeri la rind, iar Dorel a inceput sa viseze mai modest, la un loc de Cupa UEFA (bine ca nu se trezea pe la prinz, ca ar fi avut timp sa viseze tot parcursul pina in finala si ar fi sarit din pat cu perna ridicata deasupra capului, aratindu-i nevesti-sii trofeul cucerit in somn). Intre timp, l-a convocat Piturca la Nationala si chiar a jucat cu Olanda (asta a fost pe bune, exista inregistrari). Cele doua selectii la Nationala au reprezentat un moment de cotitura in cariera imaginara a lui Dorel Stoica: de-aici incolo, a inceput sa viseze ca e Gica Popescu. A imprumutat imediat eleganta cu care Popescu iesea cu mingea la picior din aparare si s-a visat jucind la Euro, imperial si magnific. In doar doua, trei meciuri, a reusit sa devina atit de elegant, sa alerge cu atita distinctie, incit ai putea jura ca-l stringe putin fracul. Intra mai atent la minge, sa nu-si strice pantofii imaginari de lac, si strimba subtire din nas cind vede in jurul lui fotbalisti cu tricourile murdare de noroi. Pare ca tocmai a fugit putin de la o nunta si ca n-ar vrea sa se intoarca mirosind a transpiratie, ca ultimul taran. Daca ai trecut mingea pe linga el, sa fii sanatos, nu-si strica Dorel dunga la sort alergind dupa tine. Cit despre aportul sau ofensiv, aceasta consta in suturi de la distante cit mai mari de poarta adversa (e incurajat, probabil, de faptul ca a dat foarte multe goluri de la peste 40 de metri).
Cind se trezeste din visare, de regula e 2-0 pentru adversari si meciul s-a terminat. Atunci, se apropie si Prepelita, Dananae si Velcovici, troznindu-si oasele: "Ai dormit bine, Dorele?".
julius@gruppo-maxima.ro
julius@universitateacraiova.ro
sursa: http://www.7plus.ro/?arhiva=11/12/2007&cat=Rubrica_lui_Julius
Autor: Julius Constantinescu - www.7plus.ro
(Din categoria Articole)
Imparatul Patagoniei
Julius Constantinescu
Exista oameni eminamente predispusi spre visare. Nimic nu-i poate impiedica sa viseze cu ochii deschisi, cit e ziua de lunga, la lucruri marete si la intimplari extraordinare ai caror eroi sint ei insisi. Unii oameni viseaza sa descopere leacul impotriva cancerului (lucru cu atit mai de isprava, cu cit ei sint de meserie contabili sau frizeri), altii se viseaza imparatul Patagoniei, iar altii spera sa gaseasca ramasitele Zborului 19, disparut misterios in Triunghiul Bermudelor si descoperit, citeva decenii mai tirziu, plutind in deriva intr-un canal de irigatii de pe raza comunei Merei, judetul Buzau.
In ce-l priveste, Dorel Stoica viseaza ca e fotbalist. Asta, in general. Periodic, mai viseaza si alte traznai. De pilda, dupa prima etapa visa ca Universitatea Craiova, condusa excelent din teren de el insusi, va lua titlul en-fanfare. Au urmat sapte infringeri la rind, iar Dorel a inceput sa viseze mai modest, la un loc de Cupa UEFA (bine ca nu se trezea pe la prinz, ca ar fi avut timp sa viseze tot parcursul pina in finala si ar fi sarit din pat cu perna ridicata deasupra capului, aratindu-i nevesti-sii trofeul cucerit in somn). Intre timp, l-a convocat Piturca la Nationala si chiar a jucat cu Olanda (asta a fost pe bune, exista inregistrari). Cele doua selectii la Nationala au reprezentat un moment de cotitura in cariera imaginara a lui Dorel Stoica: de-aici incolo, a inceput sa viseze ca e Gica Popescu. A imprumutat imediat eleganta cu care Popescu iesea cu mingea la picior din aparare si s-a visat jucind la Euro, imperial si magnific. In doar doua, trei meciuri, a reusit sa devina atit de elegant, sa alerge cu atita distinctie, incit ai putea jura ca-l stringe putin fracul. Intra mai atent la minge, sa nu-si strice pantofii imaginari de lac, si strimba subtire din nas cind vede in jurul lui fotbalisti cu tricourile murdare de noroi. Pare ca tocmai a fugit putin de la o nunta si ca n-ar vrea sa se intoarca mirosind a transpiratie, ca ultimul taran. Daca ai trecut mingea pe linga el, sa fii sanatos, nu-si strica Dorel dunga la sort alergind dupa tine. Cit despre aportul sau ofensiv, aceasta consta in suturi de la distante cit mai mari de poarta adversa (e incurajat, probabil, de faptul ca a dat foarte multe goluri de la peste 40 de metri).
Cind se trezeste din visare, de regula e 2-0 pentru adversari si meciul s-a terminat. Atunci, se apropie si Prepelita, Dananae si Velcovici, troznindu-si oasele: "Ai dormit bine, Dorele?".
julius@gruppo-maxima.ro
julius@universitateacraiova.ro
sursa: http://www.7plus.ro/?arhiva=11/12/2007&cat=Rubrica_lui_Julius
Autor: Julius Constantinescu - www.7plus.ro
(Din categoria Articole)
2007-07-31: Nascuti invingatori
Ultrasii Stiintei considera ca perioada de reacomodare cu prima scena a luat sfarsit, iar din acest sezon isi obliga favoritii sa lupte pentru suprematie in fotbalul romanesc.
Fericire pe teren, fericire in tribune. Atmosfera de sarbatoare de la meciul cu Farul ne-a adus aminte de momentele frumoase cand Oblemenco si compania nu aveau ce „discuta“ cu adversarii, singura necunoscuta fiind diferenta de scor pe care Universitatea o administra rivalelor. Chiar daca incercam sa pastram proportia intre acele vremuri de glorie si prezent, putem spune ca publicul craiovean a retrait sambata seara acel sentiment sublim de invincibilitate, atat la capitolul fotbal, cat si in ce priveste atmosfera din tribune.
Nostalgici incurabili, ultrasii olteni au afisat imediat dupa primul fluier al „centralului“ mai multe „japoneze“, dar pe patru dintre ele erau trecuti anii in care Universitatea a fost campioana Romaniei, insotite de deviza celei mai vechi factiuni din Peluza Sud, Blue Lions, „Nascuti invingatori“. Prin aceasta coregrafie, fanii olteni au dorit sa le reaminteasca jucatorilor ca lupta trebuie sa continue si ca vitrina clubului trebuie sa gazduiasca foarte curand un nou trofeu. De altfel, „motorul“ echipei, suporterii de la Peluza Sud, si „inima“ acesteia, fanii de la tribuna a II-a, au dat uitarii toate necazurile si controversele si au creat o atmosfera cutremuratoare, caracteristica acestei regiuni, care nu pare sa-si piarda prea curand suprematia si denumirea de Capitala Suporterilor.
Peluza Sud a aratat altfel
Pe langa faptul ca au cantat si au jubilat tot meciul, suporterii olteni s-au mai remarcat prin permutarile factiunilor galeriei in arena „Ion Oblemenco“, dar si prin aparitia unor noi grupari, fiind vorba despre Brigada 25, respectiv South Guard. Spre deosebire de sezoanele precedente, Sezione Ultra a ales sa-si incurajeze favoritii, alaturi de Gruppo Motru, de la Peluza Nord, in timp ce la stema a „prezidat“ Legiunea Gemina Severin.
Grosul galeriei a fost insa, asa cum era normal, la Peluza Sud, unde Blue Lions, cu membrii sai din Craiova, Bucuresti, Alba Iulia si Sibiu, alaturi de Head Hunters, Ultras si Praetoria, au adoptat rapid noile factiuni Brigada 25 Sibiu, respectiv South Guard. Nu trebuie ignorati baietii sositi din Fagaras, al caror mesaj a fost postat la tribuna I. Chiar daca brigazile oltene nu au format un singur nucleu, conceptele diferite facand acest lucru imposibil, atmosfera creata a fost unica, scandarile la unison si cantecele care rasunau reducandu-i la tacere pe cei 20 de constanteni veniti la meci.
Toate acestea nu demonstreaza decat faptul ca Universitatea este cea mai iubita echipa din tara si, indiferent de kilometrii strabatuti, de obstacolele intalnite si de cheltuielile deloc de neglijat, suporterul Stiintei nu poate sta departe de „templul“ in care a cunoscut printre cele mai dulci momente din viata si pe care spera sa le retraiasca in viitorul cel mai apropiat.
(Din categoria Articole)
Ultrasii Stiintei considera ca perioada de reacomodare cu prima scena a luat sfarsit, iar din acest sezon isi obliga favoritii sa lupte pentru suprematie in fotbalul romanesc.
Fericire pe teren, fericire in tribune. Atmosfera de sarbatoare de la meciul cu Farul ne-a adus aminte de momentele frumoase cand Oblemenco si compania nu aveau ce „discuta“ cu adversarii, singura necunoscuta fiind diferenta de scor pe care Universitatea o administra rivalelor. Chiar daca incercam sa pastram proportia intre acele vremuri de glorie si prezent, putem spune ca publicul craiovean a retrait sambata seara acel sentiment sublim de invincibilitate, atat la capitolul fotbal, cat si in ce priveste atmosfera din tribune.
Nostalgici incurabili, ultrasii olteni au afisat imediat dupa primul fluier al „centralului“ mai multe „japoneze“, dar pe patru dintre ele erau trecuti anii in care Universitatea a fost campioana Romaniei, insotite de deviza celei mai vechi factiuni din Peluza Sud, Blue Lions, „Nascuti invingatori“. Prin aceasta coregrafie, fanii olteni au dorit sa le reaminteasca jucatorilor ca lupta trebuie sa continue si ca vitrina clubului trebuie sa gazduiasca foarte curand un nou trofeu. De altfel, „motorul“ echipei, suporterii de la Peluza Sud, si „inima“ acesteia, fanii de la tribuna a II-a, au dat uitarii toate necazurile si controversele si au creat o atmosfera cutremuratoare, caracteristica acestei regiuni, care nu pare sa-si piarda prea curand suprematia si denumirea de Capitala Suporterilor.
Peluza Sud a aratat altfel
Pe langa faptul ca au cantat si au jubilat tot meciul, suporterii olteni s-au mai remarcat prin permutarile factiunilor galeriei in arena „Ion Oblemenco“, dar si prin aparitia unor noi grupari, fiind vorba despre Brigada 25, respectiv South Guard. Spre deosebire de sezoanele precedente, Sezione Ultra a ales sa-si incurajeze favoritii, alaturi de Gruppo Motru, de la Peluza Nord, in timp ce la stema a „prezidat“ Legiunea Gemina Severin.
Grosul galeriei a fost insa, asa cum era normal, la Peluza Sud, unde Blue Lions, cu membrii sai din Craiova, Bucuresti, Alba Iulia si Sibiu, alaturi de Head Hunters, Ultras si Praetoria, au adoptat rapid noile factiuni Brigada 25 Sibiu, respectiv South Guard. Nu trebuie ignorati baietii sositi din Fagaras, al caror mesaj a fost postat la tribuna I. Chiar daca brigazile oltene nu au format un singur nucleu, conceptele diferite facand acest lucru imposibil, atmosfera creata a fost unica, scandarile la unison si cantecele care rasunau reducandu-i la tacere pe cei 20 de constanteni veniti la meci.
Toate acestea nu demonstreaza decat faptul ca Universitatea este cea mai iubita echipa din tara si, indiferent de kilometrii strabatuti, de obstacolele intalnite si de cheltuielile deloc de neglijat, suporterul Stiintei nu poate sta departe de „templul“ in care a cunoscut printre cele mai dulci momente din viata si pe care spera sa le retraiasca in viitorul cel mai apropiat.
(Din categoria Articole)
|
|
© Universitatea Craiova |
Meditatii informatica | Dictionar | Terenuri | Sondaje | Opera | Jocuri, bancuri | Avatare | Statusuri | Anunturi | Universitatea Craiova | Bancuri | Jocuri | Poze | Fotbal | Referate | Anunturi | Dictionar englez roman | Jokes | Pictures | Games |
